In gura presei

Karen Freeman, New York Times:

„Traian Bãsescu este considerat un reformator”
Prezentã în România pentru a promova „Tendinţe actuale în presa americanã” printr-un workshop adresat elevilor de liceu, jurnalista de origine americanã şi-a exprimat interesul profesional faţã de preşedintele României, Traian Bãsescu ,şi a vorbit deschis despre tinereţea presei democratice în ţãrile est-europene.
– Care credeţi cã sunt problemele cu care se confruntã presa est-europeanã, implicit presa româneascã ?
România nu a avut foarte multã vreme dreptul la presã liberã şi cred cã în momentul de faţã începe sã se dezvolte conform vremurilor, într-un spirit democratic.Din pãcate, nu multe publicaţii aspirã la obiectivitate şi au tendinţa sã-şi impunã punctul lor de vedere. Nu e neapãrat o problemã, dar fiecare om meritã sã primeascã o informaţie exactã pe care s-o digere de unul singur şi  care sã-l îndemne la a lua mãsuri împotriva lucrurilor negative care se întâmplã în societatea sa.Presa, pânã la urmã, educã şi îndeamnã la  spirit civic.
– Aţi vorbit despre spiritul civic care ar trebui cultivat încã din şcoalã. Tinerii români nu prea citesc presa scrisã. Credeţi cã poate fi una din cauzele lipsei lor de reacţie la problemele de actualitate ?
Situaţia este aceeaşi în Statele Unite. Tinerii nu sunt pasionaţi de presa scrisã, cumpãrã o groazã de reviste adolescentine sau tabloide care vorbesc fãrã perdea despre viaţa celebritãţilor. Atunci când încearcã sã citeascã un ziar serios sunt, parcã, derutaţi pentru cã nu sunt familiarizaţi cu personajele şi cu oamenii prezenţi acolo. Se întâmplã ca atunci când încerci sã urmãreşti un şou de televiziune de la jumãtate.
– În momentul de faţã, în România se vorbeşte foarte mult despre tabloidizare. Care sunt preferinţele occidentalilor în materie de presã scrisã ?
Tabloidizarea este un fenomen care a luat amploare în ultimii ani pentru cã tot mai mulţi  oameni au încetat sã mai caute ştiri, materiale de substanţã. Vor doar sã se amuze. În America sunt foarte prost vãzute astfel de publicaţii şi se vând în supermarket-uri. Niciodatã alãturi de ziare serioase.
Avem câteva cotidiene naţionale care se bucurã de succes. Sunt citite zilnic de mai bine de un milion de oameni care tind sã fie informaţi şi educaţi din punct de vedere civic. Şi ziarele locale sunt
foarte bine cotate.
– Cât de important este pentru un jurnalist sã aibã studii de specialitate ?
Jurnalismul a fost inclus în învãţãmântul superior abia în secolul XX, ceea ce înseamnã cã pânã atunci nimeni n-a studiat acest domeniu.Majoritatea jurnaliştilor care lucreazã astãzi nu au urmat o facultate de profil ci au fost iniţiati de angajatori. O metodã foarte bunã de a învãţa, cred eu.
Astãzi, e foarte important sã studiezi jurnalismul pentru cã angajatorii preferã oameni deja instruiţi. Nu mai au rãbdarea necesarã sã-i ajute şi timpul îi preseazã.
– Ce a însemnat pentru dumneavoastrã experienţa „New York Times”?
Cred cã orice nouã experienţã înseamnã sã mai urci o treaptã cãtre ceea ce-ţi doreşti sã faci cu adevãrat.
La New York Times am descoperit presa adevãratã şi oameni pasionaţi de ceea ce fac. Oameni care vãd în profesia de jurnalism o oportunitate de a învãţa câte ceva nou, în fiecare zi şi care îşi asumã responsabilitatea de a fi pionii principali din societatea lor. În momentul de faţã continui sã colaborez cu ei. M-am mutat în Dublin alãturi de soţul meu care predã jurnalismul la Universitate şi mi-e imposibil sã fiu în continuare editor. Profit de faptul cã mã aflu în România şi intentionez  sã scriu un interviu cu preşedintele Bãsescu. Nu cred cã o sã reuşesc pentru cã mã amâna de fiecare datã foarte politicos.
– Care este imaginea preşedintelui Basescu în presa internaţionalã ?
Traian Bãsescu este considerat un reformator mai ales de cãtre americani şi i se atribuie mare parte din lucrurile bune care s-au întâmplat României, în ultimii ani. Occidentalii nu cunosc foarte multe  despre România, afarã de perioada foarte grea prin care aţi trecut înainte de ’89 dar şi faptul cã, în momentul de faţã, sunteţi membri ai Uniunii Europene.
– În prezent, milioane de oameni utilizeazã internetul. Poate fi o ameninţare pentru presa scrisã, în viitor ?
Dimpotrivã! Eu cred cã internetul ajutã presa scrisã şi lucrurile vor evolua din acest punct de vedere. Nu numai cã oamenii au ocazia sã citeascã online  publicaţii din toatã lumea, dar jurnaliştii la rândul lor pot obţine informaţii preţioase.
Evident, existã şi aspecte negative. De pildã, informaţiile eronate sau excesul de trivialitate. Dar pot fi uşor evitate pentru cã oamenii vor avea în continuare dreptul de a alege.
Aura Dajbog

http://www.vlg.sisnet.ro

karen-freeman.jpg

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;In gura presei&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s