Am vazut, mi-a placut, mor de entuziasm!

Am vazut Tamisa, am vazut Tamisa, si l-am vazut si pe batranul Big Ben, tocmai cand dadea ora exacta. Mai exact, am nimerit in adevaratul centru al Londrei, cel istoric. Nu-mi venea sa cred cand am zarit Ochiul Londonez si apa involburata a Tamisei. Chiar ma gandeam ca… eram ceva mai entuziasmata inainte sa vad Sena si cand colo… dezamagire! Sena nu era ceea ce-mi imaginam eu. Tamisa, in schimb, inspira cu totul si cu totul altceva.

Tamisa pare sa fie singurul martor la trecutul glorios al englezilor, la descoperirea identitatii acestora. Imi vine sa rad de cat de multe explicatii gasesc pentru impresiile placute pe care mi le-a facut, astazi, Londra. Efectiv, am simtit ceva ce nu am simtit niciodata, niciunde . Sentimentul ca lucrurile astea fac parte din mine si ca am ajuns unde am visat dintotdeauna sa ajung… dar ca turist.

Oare asa o sa ma simt si cand o sa prezint, pentru prima data, stirile Pro Tv? Mai e mult pana departe. Chiar astazi priveam de la etajul double decker-ului panorama strazii. Ma gandeam ca am inceput o viata noua, am luat totul de la zero si nu sunt convinsa ca voi reusi sa ajung la ultimul nivel. In momentul de fata, sunt la parter-ul unui zgarie nori si deja imi pierd rabdarea pana la etajul x-sute.

Revenind la superbitatile Londrei… tin sa precizez ca voi merge sa le vad pe fiecare-n parte de foarte aproape, vreau sa le si ating, nu numai sa le privesc de peste strada. O sa radeti dar Big Ben-ul, de pilda, mi-a inspirat multa duiosie si caldura. Probabil pentru ca mi-l imaginez pe grasanul Ben ( cel care a construit impunatorul turn…de aceea se si numeste BIG BEN- Marele Ben… desigur, si din cauza notorietatii) inspectand lucrarile de constructie.

Trecand la London Eye si trecand pe langa London Eye, imi venea in minte coloana Sonora de la Agentul 007, cea interpretata de Tina Turner. Era de fapt “Golden Eye” dar gandindu-ma la ritmurile piesei…peisajul imi parea misterios.

Am vazut politistii pe cai, am zambit incantata si m-am simtit ca facand parte din basmele de demult. Cred ca asta-mi place cel mai mult la Londra. Nu inceteaza  sa ma surprinda!

Englezii apreciaza valoarea. M-am convins si de data asta, mergand prin Trafalgar Square unde  era amplasat un ecran gigant pe care rulau imagini cu olimpicii lor. In Romania…olimpicii nu conteaza, nu se vad printre atatea vedete importante si bine cotate in Top 300.

In ciuda faptului ca am vazut lucruri coplesitoare astazi… mi-e teama ca ma voi plafona si aici, ca nu-mi voi gasi locul si ca voi vorbi despre Big Ben ca despre…faleza Dunarii. Nu vreau sa se-ntample asta,  ideal ar fi sa-mi schimb mereu locul. Dar pana cand? In double decker… visam la stabilitate. Petrecem atat de mult timp in mijloace de transport incat avem prea mult timp la dispozitie sa ne adunam gandurile.Si iata care este rezultatul:).

Sunt intrebata adesea daca intentionez sa raman la Londra pentru totdeauna. E mult prea devreme sa raspund. Pot doar sa spun ca… nu vreau sa fac din lucrurile sublime o obisnuinta.

Incerc sa atasez si cateva poze… nereusite, insa. Niciodata nu m-am priceput sa fac poze si nici nu am tinut in mod special sa-mi cumpar aparaturi sofisticate…tehnologia nu mi-e tocmai prietena.

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Am vazut, mi-a placut, mor de entuziasm!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s