Veveritele din „Elephant and Castle Park”

Astazi am asistat la mai multe evenimente de societate promovate de universitate. Unul din ele a avut loc la “Beraria lui Truman” de pe Brick Lane. Am fost nevoita, asadar, sa ajung pe la Liverpool Street si sa ma intorc in timp record in zona colegiului meu, asa incat sa-mi respect tura de lucru la bar.

Pentru ca-n Londra timpul nu e tocmai rabdator, intotdeauna imi iau o marja de protectie, asa incat sa nu intarzii. Astazi, insa, am ajuns atat de devreme incat am fost nevoita sa mai pierd vremea in zona.

Am avut o stare tare proasta. Vedeam elevii de liceu cum ies de la scoala, imbracati in uniforma si foarte fericiti de conditia lor si mi-am amintit brusc de anii de scoala, ani pe care nu i-am apreciat la justa lor valoare si care au trecut teribil de repede. Si nu numai anii de scoala.

Am hotarat sa ma duc in parc. A fost destul de cald azi la amiaza dar extreme de frig spre seara. M-am jucat cu o veverita dragalasa foc, foarte prietenoasa si lipicioasa cu oamenii de parc. Imi venea s-o iau acasa, s-o protejez, simteam ca ma aflu in aceeasi situatie ca ea. Tatonez un teren nou si tare mi-e teama ca terenul nu prea se lasa tatonat.

In concluzie, mi-a fost si-mi este dor de acasa. Noroc cu veverita ca mi-a distras atentia de la ganduri negre. Chiar, e toamna,” anotimpul frunzelor vestejite si a gandurilor sumbre”.

Acum cand scriu, ascult aceeasi melodie care m-a obsedat toamna trecuta. E “Dare” de la Gorillaz. Mai numar un an, mai adun niste frunze de pe jos.

    

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s