Copilului din mine…

N-am avut cele mai frumoase jucarii si cea mai mare bucurie a mea era sa primesc cadou un ou Kinder si sa asamblez frumos jucaria, pentru o adauga la colectie. Nu-mi placea sa ies afara cu copiii si ma jucam de-a adultul cu hainele mamei si agenda tatei. Ma bucurau lucrurile mici, imbratisarile pe care rar le primeam de la parintii mei, mult prea ocupati sa-mi ofere ceea ce au reusit de-a lungul anilor. Nu le ceream nimic pentru ca nici ceilalti prieteni ai mei nu aveau mare lucru. Construiam singuri hainute pentru papusi si-mi iubeam enorm bunicii pentru ca vizitele lor ma scuteau de somnul de dupa amiaza! Copilaria mea e marcata de barcutele din parcul ala vechi din Tiglina I, acolo unde, astazi, m-ar durea enorm sa merg. Pentru ca e gol.A disparut odata cu copilaria mea, a ta, a noastra! Nu mai am curaj sa ma joc, caut lucrurile complicate chiar si-n lucrurile simple si-n loc sa lipesc sticker-uri pe frigider, agat pe pereti diploma cu greutate care urla-n gura mare ca nu mai sunt un copil,ca-s adult si ca am responsabilitati! De 1 iunie vreau sa ma joc. Si-o sa gasesc un parc, c-o barcuta, cativa calusei si multi, multi copii care sa-mi aminteasca ce frumos a fost, cand a fost. Pentru ca nu se mai intoarce…

353

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s