Romanian State of Mind.

Romania si-a dorit democratie, a urlat capitalism si, iata, astea doua chiar se-ntampla. Adicatelea, tanti Maria are dreptul sa aleaga daca sa-si puna fundu’ la munca sau sa-si petreaca restul vietii, poate chiar sfarsitul lumii, la seminte-n fata blocului. N-o inchide nimeni ca acum doua decenii, pe motiv ca n-are “full time job” ( acum suntem capitalisti, doar n-o s-o ardem, iar, in limba romana!)
Elevii din Romania, iarasi, au dreptul s-aleaga daca trec BAC-ul sau nu. Unii-l trec, mai toata vara, ca e litoralu’ plin. Altii spera ca la anul o sa fie mai senin. Pana la urma, nu toti ne-am nascut sa fim doctori docenti si daca nu-nteleg un lucru, ar fi tocmai frenezia asta a romanului sa aiba cat mai multe diplome, sa absolve cat mai multe facultati fara ca macar sa realizeze ca, din pacate, are dificultati pana si la a-si scrie numele.
Elevii din Romania nu sunt deloc diferiti de cei din Marea Britanie, de pilda. Cu o exceptie fundamentala care tine de mentalitate si educatie. Democratia si Capitalismul sunt doua concepte sociale si atat. Ele nu influenteaza nici gandirea si nici educatia. Altfel, ma-ntreb de ce alte tari care-au fost comuniste-n trecut, au ajuns sa fie mai civilizate chiar decat, insasi tarile care-au fost dintotdeauna democrate? Revenind, elevii din Marea Britanie, in toata democrateala-capitalistelii lor, sunt OBLIGATI de families a faca doua alegeri. Fie-si termina studiile corect, elegant, civilizat, fie, inca de la 16 ani, incep sa munceasca.Adica, bai motherfucker, daca tot nu-ti place cartea, pune mana si munceste ca n-o sa te-ntretina nimeni, nici statu’ da drept si nici ma-ta aia care te-a facut si care n-o sa se speteasca toata viata sa-ti dea tie bani de bere si tigari!
Locuiesc de patru ani la Londra si n-am intalnit britanic care sa n-aiba job sau sa nu studieze, si-aici ma refer la target-ul meu: 16-25 de ani. Iar in privinta studiilor… marea majoritate nici macar nu-s sustinuti de parinti. Guvernul le ofera imprumut pentru a-si plati scoala si a se-ntretine pe timpul facultatii, imprumut pe care, evident, il vor restitui din banii munciti de ei, dupa ce-si obtin diploma/diplomele.
Mentalitatea britanica spune asa: nu-I o rusine sa n-ai o diploma! Clasa muncitoreasca este la fel de respectata! Atata timp cat faci parte dintr-o clasa anume. Ca daca stai degeaba si-astepti ajutor de sus, fie de la Dumnezeu, fie de la Stat, atunci, imi pare rau, kill yourself si nu te mai plange! N-ajuti tara asta la nimic, respiri un aer pe care , du-te dracului, nu-l meriti!
Mi-ar placea sa traiesc si perioada asta-n Romania. Sa vad cu ochii mei ceea ce n-am vazut si n-am putut face cand aveam 15-16 ani. Eu la 12 ani m-am dus de nebuna, c-o prietena, Cristina Ghenea, sa vindem ziare, pe strazi. Am chiulit cateva ore de la scoala si-am zis “Pai ce, noi nu putem sa fim independente?”. Nu ne lipsea nimic, ba chiar aveam de toate. Dar vroiam sa facem ceva pentru noi! Nici nu le-am spus parintilor, care, la fel ca si astazi, tot in Romania, se gandeau “Pai copilul meu nu trebuie sa munceasca, el trebuie sa-nvete si atat!” Noi am vrut sa fim altfel! Si cred c-am reusit amandoua!
Eu sunt altfel si-mi doresc sa raman asa. Iertati-mi lipsa de modestie dar am muncit dintotdeauna, indiferent ca scriam un articol neinsemnat sau poate incurcam lumea prin studio-uri de televiziune si radio. La 14 ani, plangeam si-l rugam pe tata sa ma duca sambata de sambata, la cinci dimineata, la mama naibii, prin Moldova, sa-mi prezint emisiunea de radio. Am avut noroc si de parinti extraordinari. Dar n-ar fi fost asa, daca nu i-as fi convins eu ca asa trebuie sa fie! Am studiat patru ani la Londra si-am facut sacrificii imense. Unii spun ca-I simplu, ca-ti trimit mami si cu tati bani si tre’ sa te descurci. Nu e chiar asa. Banii nu sunt problema de baza-n tara asta. Inainte de bani, sunt si altele la mijloc. Iar parintii mei au muncit enorm sa-mi ofere tot ceea ce-mi ofera astazi. Ma amuza cand oameni care nu ma cunosc, imi scriu mesaje anonime si-mi spun ca ma prostesc prin club-uri si ca stau pe banii alor mei. N-am sa le raspund niciodata, eu nu ma justific in fata nimanui. Eu sunt altfel si sunt mandra de asta! Si cunosc multi oameni ALTFEL care sunt la fel de criticati si judecati. Dar care merg pe drumul lor.
Romania, te iubesc!

482

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s