Despre oameni cu suflet mare.

E Sambata seara. Oamenii sunt in club, probabil. Eu sunt in camera de hotel, la Timisoara si ma gandesc la o situatie care m-a clintit emotional. Am cunoscut astazi un om. Un om a carui fiica a murit, in urma cu cinci luni, lovita de masina. Detaliile nu mai conteaza. Durerea nu-si mai are rostul. Ce e esential este ca omul asta a salvat 4 vieti. A donat organele fiicei sale unor oameni care nu mai aveau speranta. In momentul de fata, ajuta o fetita bolnava de leucemie care si-a revenit din moarte clinica. Poate ca sunt multi ca el. Poate ca nu. Poate ca nu-si doreste sa-i cunoasca pe cei care traiesc datorita lui. E dureros. Cert e ca filantropii ca el pot schimba lumea! Nu exista dovada mai mare de altruism si dragoste pentru oameni decat asta. Cica religia interzice, cumva, aceasta procedura. Ca e pacat sa donezi organe. Mie mi se pare pacat sa nu dai sansa la viata unor oameni care atarna de-o ata. Dumnezeu exista. Si nu e barbosu’ ala din Ceruri, ori cel portretizat de Mel Gibson. Dumnezeu e-n fiecare dintre noi, daca, la un moment dat, am ales sa salvam o viata. Dumnezeu suntem noi.

Foto: Aura Dajbog

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s