Doua mii saispe.  

La fiecare inceput de an, sunt grumpy. Ma izolez, imi caut locul, ma cufund in rezolutiile mele si ma distantez de oameni. Am sentimentu’ ala nasol ca si anu’ ce vine o sa-mi aduca mai multe decat pot digera. Ma-nchid in mine si analizez. O abordare stupida si-o mentalitate de rahat, dac-ar fi sa fiu sincera. „Ce dracu’?”, ma gandesc, uneori! Ai mei sunt bine, eu sunt bine, nu-mi lipseste nimic, afara de-un boost in cariera ( in domeniul in care lucrez eu, nu sunt convinsa ca munca asidua si noptile nedormite-s calea) si-un iubit sa m-astepte acasa. In rest, come on, toate merg struna! Da’ io, nu si nu! Nu-mi convine nimic, m-apuca paranoia, numar anii si „succesurile” si-mi da, evident, cu minus. Dau vina pe mine. Niciodata pe altii, niciodata pe sistem. Ma gandesc ca ceilalti au reusit si eu intarzii sa fac performanta. Intarzii sa m-apuc de dieta, intarzii sa ma las de fumat, intarzii sa realizez ceva in viata. Intarzii. Intarzii sa fac orice. Mai putin sa-mi fac ganduri negre si sa ma compar cu cei care, poate, au avut mai putine scrupule in viata. Nu stiu. Scriu postarea asta cu-n scop. Acelasi scop cu care-am scris, in vara, ca fac casting sa-mi gasesc iubit. De data asta, vreau sa gasesc un raspuns: cat timp pierde, fiecare dintre voi, analizand situatii imposibile, blamandu-se, deprimandu-se? Cat? Sunt curioasa! Sunt singura maniaco-depresiva sau e boala generatiei noastre? Ascult, citesc, vreau sa aflu! Multumesc! 
Foto: Aura Dajbog

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s