O data am iubit. Si nu-mi mai trebuie.

Am iubit vreo cinci ani. Timp in care, de pilda, prietena mea s-a cuplat a doua oara, a facut si-un bebe si se si marita. Alta prietena a facut bebe ori doi, prietena unei prietene s-a despartit de vreo trei ori de trei tipi diferiti, iubire ca-n filme, ce sa mai, si iubita fostului iubit al unei amice…intelegeti voi. Ce-ncerc sa zic aici, acu’, e ca treaba asta cu dragostea e doar o pierdere de vreme. Sau a fost. Pentru mine. Treaba aia cu „suflet pereche”si „jumatatea mea”…nu prea exista. Testat, verificat. In lumea celor normali, dragostea-ncepe cu-n buchet de buruieni si-o cutie de calorii goale din ciocolata. In lumea mea, dragostea-nseamna haos, scandal, ambitie, devastat de camere si aruncat de scrumiere.

Eu, Aura, l-am iubit pe el, X. Mi-am imaginat si-am hiperbolizat toata treaba asta. Eram atat de atasata, ca nici nu reuseam sa exprim in cuvinte ce simt. Ce m-a lovit. Si cu cat iubeam mai mult, cu atat mi se parea ca totu’-i o poveste d-aia cu zane si cu happy ending. Fara porno, por favor! N-am scris si n-am vorbit niciodata despre asta. Usor atipic mie. Io care povestesc orice, oricui, oricand. Mie care-n general, nu-mi pasa. Io nu iau nimic in serios. De fapt, cum spunea el, mi-am creat un scut antirefuz. Stii, cand ti-e teama c-o sa fii respins sau ca nu-ti iese, scuza ta e “Ei, a fost o gluma!”, “Ei, come on, nu vorbeam serios!”

Am doua mari temeri: 1. sa mor singura si 2. sa mor de plictiseala. S-o analizam p-a doua. Pai, imi place haosul. Altfel, ma plictisesc. Inainte s-ajung om serios, cu job si toate cele, viata mea era asa: cafenea, restaurant, club. Club, cafenea, restaurant. Restaurant, cafenea, club. All day, all night, all week. Ce bem, pe cine sunam, cu cine ne distram! Mai un biletel la misto, mai o gluma, mai o tura cu masina, mai o plimbare cu fetele, mai un scandal. Scandalu’ era viata mea punct ro. De ziua mea, intr-un an, am facut atata scandal, c-a venit Politia. Ca deranjam linistea publica. Da’ n-au reusit nici aia sa ma potoleasca. Le-am explicat ca sunt o diva si ca-i cazu’ sa se care acasa. Doar erau niste simpli sectoristi. O data, eram cu prietena mea intr-un club, bete bine amandoua. Am lovit masina unuia-n parcare si, ghici ce, tot pe el l-am scos vinovat. Mai avea si-un telefon nasol. Funny a fost ca-n conflictu’ asta s-a mai bagat un cetatean pe care l-am amenintat ca-l da taica-meu afara de la job. Raspunsu’ lui a fost hilar: “Da’ io n-am loc de munca!”In fine, m-am lungit cu povestea. Si-am dat-o-n diverse. Ca vorbeam despre dragoste. M-a luat prin surprindere si m-a tinut vreo cinci ani. Stii, aveam crize d-alea de supunere. Mi se parea normal s-ascult ce mi se spune, sa fac ce mi se spune. Momentu’ ala cand te lasi manipulat de situatie pentru ca te-ndragostesti de-o stare, de-o idee. Voiam sa fiu persoana potrivita pentru omul potrivit. Fara s-astept nimic in schimb. Credeam ca asta-nseamna sa iubesti. Si ca doar asa poti fi iubit. Stii treaba aia cu „dragostea adevarata e atunci cand oferi totul si nu astepti nimic in schimb.” Mama, ce bullshit! Cine-a ajuns la concluzia asta, merita-mpuscat in cap. ACUM! Omu’ pe care l-am iubit a alimentat haosul pe care-l cautam. Si treaba asta m-a cucerit definitiv. Stii, certuri, scandaluri, aruncat de scrumiere, devastat de camere, ambitii si tensiune. Apoi, discutii misto, o tona de chestii in comun, comunicare excelenta, ne-ntelegeam din priviri. Chestii extreme care te fac sa traiesti. Daca te cheama Aura si-ai o doaga lipsa,probabil asta-i reteta succesului in amor. In lumea celor normali, cre’ ca dragostea-ncepe si se termina cu niste buruieni si-o cutie de calorii goale din ciocolata.

Nu regret nimic din toata povestea aia. A fost “An Education”, vorba filmului. Cliseu’ala cu “eu stiu sa iubesc si mi-am dovedit asta mie” nu tine. Toti stim sa iubim. Sau macar ne urmam instinctu’. Ca-n reclama aia de la Sprite. Regretu’ meu e altu’: ca n-o sa mai iubesc asa vreodata. N-o sa mai pot. Eu n-am incredere in oameni si ma atasez extrem de greu. Am o paranoia nasoala cum ca cineva vrea sa „ma faca”, intr-un fel sau altu’. Iar treaba asta cu dragostea tine de nevoia ta, mai mult decat a altuia. I-o chestie egoista. Un compromis. Mi-a fost super greu sa scriu tot textu’ asta. Fara metafore, fara figuri de stil.Nici funny parca nu-i. E doar o simpla relatare a ce-am simtit si a ce n-am sa mai simt vreodata. Timpul le vindeca pe toate. Si-ti dai seama ca-n viata nu-i despre sentimente, ci despre siguranta. Si-n locul haosului, ajungi s-accepti confortul. Ca-i mai safe asa. Si pentru tine si pentru sufletu’ tau. R.I.P.img_3309

Anunțuri
Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s