Imi plac… provocarile. 

Sambata am iesit cu un tip. Un tip pe care nu-l mai vazusem de patru ani si cu care am iesit la un fel de date, atunci. Un psihopat al naibii de misto, cu o carisma dintr-aia diabolica. Un ‘poser’, ca sa zic asa. Genu’ de om care si-a construit o imagine, cu grija. Si cu teama ca cineva ar putea sa-l demaste, cumva, candva. L-am urmarit, cu atentie, inca de cand l-am cunoscut. Imi place sa observ oamenii, in detaliu. Imi place sa pun intrebari si sa ascult. In felu’ asta, imi raspund eu la intrebarile mele despre omul ala. M-am imbracat cu jeansi, tricou alb si m-am machiat discret. N-am luat ‘revederea’ ca pe-un date, ci mai degraba ca pe-un ‘hang out’. Eu nu prea stiu din astea. Nu cre’ c-am iesit vreodata la un date, pe bune, si, sincer, n-as fi credibila boita toata, cucotata pe tocuri si cu tatele p-afara. Pur si simplu nu sunt eu. M-am purtat ca dracu’. De fapt, m-am purtat natural. Cand vine vorba de tipi, incerc sa fiu eu insami. Putini ma plac pentru ceea ce sunt. E testul suprem. Spun chestii stupide, ma port ca un baiat la pubertate si resping orice forma de afectiune. Asta pentru ca sunt timida si mor de rusine. La fel m-am purtat si cu tipul asta. Dar am asteptat sa ma provoace. De fapt, asta-i unul din motivele pentru care mi-am dorit sa-l cunosc, de la inceput.  El chitit pe demonstratii. Prosecco, discutii inteligente, atingeri ‘languroase’, invitatii la el, la etaju’ 19, sa vedem un super view al Bucurestiului, sa-i conduc masina and so on. Misto. Ar fi trebuit sa ma simt femeie. Sau ma rog, ‘femeie’ in concept de film american dot com. Si m-am simtit. In felul meu. Am stat, am discutat. Ne-am oprit pe malul raului si-am dezbatut probleme existentiale. Partea asta mi-a placut cel mai mult. Omu’ destept: a speculat bine nevoia mea de ‘normalitate’ si, oricum, ma considera o ‘boema’. Numa’ ca io asteptam sa se demaste. L-am intrebat de masca lui si de ce simte nevoia sa demonstreze chestii, permanent. Mi-a spus ca viata l-a-nvatat sa fie asa. Ca a realizat, in timp, ca banii si puterea sunt singurul lucru care-ti atesta valoarea. Nimic altceva. Mai nou, detine o functie de care pare mandru. Nu cred ca din motivele corecte. Am aflat, cu greu, ca he came from nothing. A parut ca-i e greu sa recunoasca asta. L-am linistit. I-am explicat ca-i ok, ca daca vrea sange albastru, poa’ sa bea albastru de metil. Am luat si io, o data, pastile cu substanta d-asta si faceam pipi albastru. Parea amuzat. Zicea c-a muncit enorm pentru tot ce are sau vrea sa para ca are, acum. Ma rog, a muncit in felul lui. V-am spus, omu’ are carisma si vrea sa creada ca-i face pe ceilalti din vorbe. De fapt, e un baietel complexat, singur si neajutorat care-si cauta locul cumva, pe undeva, neaparat in inalta societate- care-o fi ea. Asta-i concluzia mea. Chestia asta, insa, il umanizeaza, in conceptia mea. V-am spus, mie-mi plac oamenii cu defecte, cu personalitate, oamenii diferiti. E, clar, un personaj. Imi plac oamenii care ma surprind placut si care-mi dau mind fuck. Tipu’ m-a excitat intelectual maximum. Si nu s-a speriat de atitudinea mea de ‘tomboy’. A ramas barbat pana la capat, desi avea in fata lui un baietel. M-a tratat ca pe-o femeie, pana la capat, desi, la un moment dat, am fugit mancand pamantul. Asta fac cand nu detin controlu’: fug. Chiar daca-mi place. Concluzia e alta, insa: toti purtam masti si e ok. Doar ca le purtam, in zadar. Oamenii cauta autenticitate. Eu, personal, caut autenticitate in ceilalti. Mie nu-mi plac strategiile, decat cand le aplic eu, haha. Nu-mi plac demonstratiile de niciun fel. Nu-mi pasa unde mananci, ce bei, cu cine esti prieten, ce masina conduci si ce functie ai. Imi pasa sa stiu ca atunci cand ma privesti in ochi, o faci sa-mi spui adevarul despre tine. Doar asa simt ca ma respecti. Altfel, e doar o aparenta. Si, sincer, de aparente ne-am cam saturat cu totii. Si mai am o problema cu oamenii care-ar face orice pentru bani si putere, indiferent care-i scuza lor. Nu-i judec, dar ii vreau departe de mine. Genul asta de oameni aduna, de-a lungul vietii, atat de multe frustrari, incat, sincer, nu-i o idee buna sa-i ai aproape. In schimb, imi plac provocarile si adrenalina. Iar sambata, despre asta a fost vorba. Si nimic mai mult.

img_9997-1

Photo: Aura Dajbog

Anunțuri
Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s