Despre Razvan Rat 

Lucrez cu vedete. Nu ma omor dupa vedete. Nu-mi pasa de vedete. Mie-mi plac oamenii c-o poveste. Si agentilor de la Hollywood le plac. Altfel, n-ar mai inventa articole de adormit copiii cum ca orice ospatar mediocru poate deveni un superstar. Bullshit. La noi vand cazurile sociale, la ei vand visele americane. Orice nimeni poa’ sa fie cineva. Sa mori tu! Si io! Da’ de ciuda. Revenind la subiectul nostru, tre’ sa povestesc ceva. Nu-i despre mine, nici macar despre Razvan Rat. E despre oameni, pur si simplu. Despre firescul celor care chiar au reusit, celor care si-au depasit conditia si-au cucerit lumea si despre snobismul si mizeria-n care se scalda altii, fara vreun merit anume. Concret, in timpul meciului RO-FR, i-am dat un Whatsapp lui Razvan Rat sa-l felicit pentru joc. Nu suntem cei mai buni prieteni, nu ne cunoastem de-o viata, dar am stat de povesti cu cateva ocazii si-am pastrat legatura. E un tip extrem de serios, comunicativ si foarte deschis. Ah, si-al naibii de funny! Mi-a povestit atatea lucruri fascinante despre viata lui de dinaintea fotbalului, incat aveam senzatia ca daca intervin c-o fraza, stric povestea si ratez ceva si mai interesant. Nu vorbim des, dar n-a existat situatie-n care sa nu-nceapa un mesaj sau telefon cu ‘Saru’ mana’. Nu-mi datoreaza nimic. Io-i sunt datoare, insa. Asadar, la nici doua ore dupa meci, primesc vesti de la Razvan Rat. Adica, io nici maica-mii nu i-as fi scris, dup-asa o presiune. Razvan, insa, si-a facut timp. Pan’ la urma, ce-l tot tine ocupat de-atatia ani? O cupa UEFA? Neinteresant? Campion in Ucraina ani la rand cu Shakhtior? Irelevant! O cariera-n fotbal cum poate doar Chivu-a mai avut, din generatia lui? Nici asta nu-i mare lucru! Bunul simt si cei sapte ani de-acasa? Astea, da, intr-adevar, i-au ocupat tot timpul! Pentru ca-nainte sa fii superstar, e bine sa fii om. Iar la testul asta, Razvan Rat a primit numai note de zece. Si nu doar din partea mea. P.S: spuneam ca lucrez cu vedete. Oameni pe care-i rog cate ceva in fiecare zi. Pe multi i-a obosit ‘celebritatea’. Altii s-au plafonat. Putini isi mai fac timp chiar pentru interesele proprii. Si mai putini raman sa-nsemne ceva, in timp. Testul celebritatii e dat de timp. Iar timpul nu iarta pe nimeni. Poate doar pe cei care stiu sa ramana oameni pana la capat. #razvanrat #rr3 #romania

Photo: Click.ro 

Anunțuri

Doua mii saispe.  

La fiecare inceput de an, sunt grumpy. Ma izolez, imi caut locul, ma cufund in rezolutiile mele si ma distantez de oameni. Am sentimentu’ ala nasol ca si anu’ ce vine o sa-mi aduca mai multe decat pot digera. Ma-nchid in mine si analizez. O abordare stupida si-o mentalitate de rahat, dac-ar fi sa fiu sincera. „Ce dracu’?”, ma gandesc, uneori! Ai mei sunt bine, eu sunt bine, nu-mi lipseste nimic, afara de-un boost in cariera ( in domeniul in care lucrez eu, nu sunt convinsa ca munca asidua si noptile nedormite-s calea) si-un iubit sa m-astepte acasa. In rest, come on, toate merg struna! Da’ io, nu si nu! Nu-mi convine nimic, m-apuca paranoia, numar anii si „succesurile” si-mi da, evident, cu minus. Dau vina pe mine. Niciodata pe altii, niciodata pe sistem. Ma gandesc ca ceilalti au reusit si eu intarzii sa fac performanta. Intarzii sa m-apuc de dieta, intarzii sa ma las de fumat, intarzii sa realizez ceva in viata. Intarzii. Intarzii sa fac orice. Mai putin sa-mi fac ganduri negre si sa ma compar cu cei care, poate, au avut mai putine scrupule in viata. Nu stiu. Scriu postarea asta cu-n scop. Acelasi scop cu care-am scris, in vara, ca fac casting sa-mi gasesc iubit. De data asta, vreau sa gasesc un raspuns: cat timp pierde, fiecare dintre voi, analizand situatii imposibile, blamandu-se, deprimandu-se? Cat? Sunt curioasa! Sunt singura maniaco-depresiva sau e boala generatiei noastre? Ascult, citesc, vreau sa aflu! Multumesc! 
Foto: Aura Dajbog

Mancam sau… colindam? 

Buna, sunt Aura si caut Asociatia Mancaciosilor Anonimi din Romania. Spre dreapta, spre stanga? Unde e? Am de marturisit niste pacate si-as vrea sa ma-ndrept. Dupa trei zile de mancat piftii, sarmale, turte traditionale, ciocolata si niscavai tort, m-am aruncat in masina si conduc spre… o taiere de porc. Doar nu spre o petrecere-n club-u’-n care nici nu-ncap! Soricii mai lipseau. Fix aia! Ok. Testu’ cu jeansii e de prisos. Testu’ cu usa-i relevant. Imi cer scuze-n avans. Nu mai incap. All I want for Christmas is #food. In exces. Dependenta. Heroina calorica, #foodporn. Sarbatorile continua, in pending au ramas salata boeuf, placina cu ravas, friptura cea nu ‘de’ ci ‘cat’ toate zilele, iarasi tortu’ festiv, niste fursecuri de-nceput si sarmale, iar. Apropo? Cre’ ca-mi explic foodporn-u’: acu’ vreun an, petreceam de Luni pana Duminica. Like multe grade de alcool. Cui pe cui se scoate, cica. Inlocuim gradele de alcool cu gramele de grasime. Pura chimie. Legea conservarii maselor. Hai ca le stiu, chiar ma pricep! Si-am mai aflat ceva: anii, paharele de vin si kilogramele in plus nu se numara niciodata!Pe cuvantu’ meu! #alliwantforchristmasisfood #piggy #misspiggy #savemysoul​

  
Foto: Aura Dajbog 

Marius Stan, inca putin! 

#celemaimultecurvenusfemeisuntprimari
Galatiu’ e pustiu. Fara luminite, fara braduti, fara nimic. Primaru, distinsul domn Marius si-anume Stan, Grinch, cel de-a furat Craciunul si milioanele de Euro din contul Otelul Galati, a luat o decizie mica pentru el, dar mare pentru omenire: a stins lumina! S-a molipsit de la Ruby. S-a gandit el, cu mintea lui cea agera la furat si-nceata la ‘rezolvat’ de probleme , ca-i cazu’ sa ne pedepseasc’-un pic! C-am tot facut scandal c-arunca sute de mii pe revelioane cu Julio Iglesias, Sandra, Boney M si alte nume d-astea mari, putin demne, parca, de-un oras atat de mic si-o remuneratie asa scazuta! Si-a trecut la fapte, don’ primar. A mai bagat niste bani in buzunar, si-a mai redus din cele necesare, de pilda, apa calda, caldura, luminite-n oras. Un fel de ‘Sa-i dam Cezarului ce poa’ sa duca si putin mai mult de-atat!’ Nu-i bai! Alegerile vin cum au venit si sarbatorile! Iar baietii, ‘ultrasii’ pro Otelul, cei ce-au pastrat un loc cald acolo-n celula, abia asteapta sa-ti cante ‘O, ce veste minunata’! Ai grija, doar, sa nu scapi sapunu’! #mariusstan #celemaimultecurvenusfemeicucratima​

  
Foto: Aura Dajbog 

Despre oameni cu suflet mare.

E Sambata seara. Oamenii sunt in club, probabil. Eu sunt in camera de hotel, la Timisoara si ma gandesc la o situatie care m-a clintit emotional. Am cunoscut astazi un om. Un om a carui fiica a murit, in urma cu cinci luni, lovita de masina. Detaliile nu mai conteaza. Durerea nu-si mai are rostul. Ce e esential este ca omul asta a salvat 4 vieti. A donat organele fiicei sale unor oameni care nu mai aveau speranta. In momentul de fata, ajuta o fetita bolnava de leucemie care si-a revenit din moarte clinica. Poate ca sunt multi ca el. Poate ca nu. Poate ca nu-si doreste sa-i cunoasca pe cei care traiesc datorita lui. E dureros. Cert e ca filantropii ca el pot schimba lumea! Nu exista dovada mai mare de altruism si dragoste pentru oameni decat asta. Cica religia interzice, cumva, aceasta procedura. Ca e pacat sa donezi organe. Mie mi se pare pacat sa nu dai sansa la viata unor oameni care atarna de-o ata. Dumnezeu exista. Si nu e barbosu’ ala din Ceruri, ori cel portretizat de Mel Gibson. Dumnezeu e-n fiecare dintre noi, daca, la un moment dat, am ales sa salvam o viata. Dumnezeu suntem noi.

Foto: Aura Dajbog

Cele mai multe curve… sunt femei! 

Unele primesc Hermes si Rolex pentru ca finalizeaza un blow job. Eu am primit Hermes si Rolex pentru c-am terminat o facultate si-un master la Londra. Oamenii ma judeca pe mine. Nu ca-mi pasa da’ ca idee. Cica ma-ntretin parintii si-i jenant. Asa-i. E mai putin jenant sa sugi p**a, si cei din jur sa spuna ‘Ei, saraca, a ajuns curva ca n-a avut de ales. Hai sa-i facem o statuie, eventual! Merita mai mult decat Hagi care inca plange dupa una din bronz!’ M-am obisnuit cu parerile oamenilor. Alea din fata, alea din spate… Cel mai tare, insa, ma-ngrijoreaza mentalitatea generala. Aia ca toate femeile-s curve pentru ca n-au de ales si alea care nu-s curve, nu-s pentru ca n-au de ce. Adica, orice femeie-i curva oricum. Io zic ca cele mai multe curve nu-s femei. Da’ cine-s io ca sa citez din Parazitii? In fine, exista femei care muncesc! Si muncesc mult! Am inceput, si eu, s-o fac serios de putina vreme. E drept, parintii m-ajuta-n continuare. Da’ n-au furat, n-au dat in cap, doar au muncit. O viata. Si ‘m-au premiat’ in functie de performante. Nimic nu vine gratis, pe lumea asta. Nici macar asa-zisa dragoste ‘neconditionata’. Ca nu exista! Suntem oameni da’ oricat de bipezi am fi, instinctu’ primar, ala de patruped, ne tradeaza uneori.
  
Foto: Aura Dajbog 

Nu mama, nu-s beata! 

Nu, mama, nu-s beata! Ca daca beau, nu-ti zic tie, nici daca fumez iarba nu te-ntreb daca am voie! Ca-s majora, vaccinata si iau decizii singura, chiar daca sfatu’ tau e cel mai bun din lume. Si, nu, mama, nu-ti scriam tie. Scriam tuturor celor care-au ‘imbratisat’ un tic verbal idiot, imprumutat de la o piesa copiata-n proportie de 99%! Ca sa explic, dar nu plagiatu’ ci faza cu ‘Da, mama, sunt beata’, tre’ sa-ntelegem ca-i o piesa mediocra si atat. Referitor la baut, fumat, drogat si alte chestii, doar pustii corditi si teribilisti se lauda cu asta. Barbatii adevarati si femeile cu cojones nu vorbesc despre. Ca n-o fac s-arate lumii, ori sa demonstreze cuiva ceva! O sa fac doar ca sa ‘have fun’ si, vorba aia- vorba mare, de altfel, what happens in Vegas has to stay in Vegas. Pam si Pam Pam.
  
Foto: Aura Dajbog