#Izabella

#Izabella NU face ‘party’ din viata mea, Starbucks da, si-n dimineata asta! ( Apropo de ‘face party din viata ta’, am auzit asta la #musicchannel si mi se pare genial spot-u’).

2015/01/img_4419.jpg

Photo: Aura Dajbog

Anunțuri

De ce „Hell’s Kitchen” e, totusi, mai tare decat „Masterchef”?

Nu stiu daca se mai scriu recenzii despre emisiuni TV. Stiu ca se scriau in TV Mania. Da’ asta cand eram eu in scoala generala si mai aruncam un ochi in revista aia. Acum nu stiu cine-o mai citeste si nici cine mai scrie pe-acolo.Nici nu cred ca mai conteaza. Astazi, rating-urile-s alea care definesc “calitatea” unei emisiuni de televiziune. Pe sistemu’ “Prosti da’ multi”. Ca nu doar in politica se practica.

Revenind la oile noastre, sau cotletele de berbecut din bucataria emisiunilor sus-mentionate, am ajuns la concluzia ca show-urile culinare nu mai sunt in trend. Raman la parerea ca publicul roman se plictiseste repede. D-aia si pofta nebuna de scandal, rating-urile uriaste la emisiunile tabloid, actiune, reactiune si totu’ pe bune, ca sa citez un prieten. PRO-ul insista, totusi, sa serveasca aceeasi portie de Masterchef, ambalata la fel, cu alti jurati dar c-o productie extrem de proasta. Un spectator de rand nu-si da seama ce lipseste-n emisiune. Si-o da pe aia cu “juratii-s de vina” sau “concurentii sunt praf”. De fapt, productia-n sine are mari lacune. Se vede lipsa Monei Segall ( fostul producator mutat disciplinar la Antena 1)si-a unei echipe tehnice care stie ce face. Montajul e execrabil,un sir de imagini puse cap la cap doar ca sa aiba sens, legate-n graba si c-o lipsa crasa de interes iar emisiunea-n sine e un dezastru, la fel de inspida, inodora si incolora ca apa minerala plata pe care-o promoveaza cu devotament de cinci sezoane-ncoace. Juratii n-au fost promovati o secunda ( si-aici se vede lipsa echipei de la Marketing si PR, concediata-n Martie de mai marii postului pentru a reduce, cica, niste costuri), n-au pic de credibilitate si prestanta ( imaginea conteaza-n televiziune si, cu parere de rau, nu-mi face placere sa admir dantura doamnei jurat in timp ce gusta preparatele, machiajul i-ar putea fi retusat din cand in cand iar rochia aia neagra prin care se vad urmele lenjeriei intime cu scop de stretching n-ar flata-o nici pe Adriana Lima) si, clar, nu par sa faca parte din serialu’ ajuns, din pacate, la sezonu’ 5.

Cu “Hell’s Kitchen” lucrurile stau altfel. Nu neaparat in sensu’ bun. Daca echipa de la MasterChef nu da semne ca s-ar stradui prea tare, astia de la Hell’s parca-s “too much”. Dar tehnic vorbind, show-ul e impecabil. E drept, si conceptu’ e ofertant. Se vede ca echipa de productie-i beton, aceeasi care, nu demult, producea si MasterChef-u’, juratii sunt cei care-au adus succesul emisiunilor culinare la noi iar concurentii sunt perfect alesi pentru ce-si doreste, de fapt, show-ul sa promoveze: balacareala ieftina, pumni si palme, circ si scandal, un fel de “Un show pacatos in bucatarie”sau “Acces Direct Din Cuptor”. Florin Dumitrescu, Chef Florin Dumitrescu ar putea, cu brio, sa-i tina locu’ lui Capatos noaptea sau Simonei Gherghe ziua. Daca ma gandesc mai bine, cre’ ca l-ar intrece pe Dan Negru la tipat. Scarlatescu si cu Bontea-s asistente pacatoase. E greu sa-ntelegi rolu’ lor in emisiune da’ parca fara ei ar fi, totusi, pustiu.

Acestea fiind zise, ambele emisiuni mi se par un esec. Prima nu mai are stralucirea de-altadata iar cealalta urla si tipa ca vrea rating. Preconizez ca MasterChef-u’ dispare dupa sezonu’ asta iar Hell’s Kitchen o sa arda si el in flacari, cu tot cu sumele fabuloase investite-n circul lor de rahat. Hai Pofta buna!

tapo3

Foto: Aura Dajbog

Locatie: Tapo by Chef Florin Dumitrescu

P.S: Imi ploua-n gura cand ma gandesc la cat de incredibil de bun a fost desertu’ ala! Fuck these shows, go eat @Tapo!

Tapo by Florin Dumitrescu

Blogu’ meu nu-i nici Restograf si nici Metropotam da’-n loc sa cititi mizeriile alea, va recomand sa cititi asta. Am fost aseara la Tapo. Ma chinui s-ajung de la deschidere si nu pentru c-am auzit ca-i fita sau am citit pe site-urile de mai sus cat de nasoale-s serviciile sau ca servetelele erau albastre si nu verzi cum e corect in mintea lor… destul de scurta, imi permit sa spun.

Florin Dumitrescu a creat un meniu pentru un restaurant din Galati. Flow se numeste. In momenu’ asta e-nchis pentru ca lumea la Galati nu stie sa manance. Unora le place mult si prost. Pai daca nu-s cartofi in farfurie, preturi de cantina si lume multa, d-aia „buna”, n-ai ce cauta intr-o bodega, nu? Mancatu’ in oras, pentru unii, face parte dintr-un lung sir de investitii de imagine. Cum e masina germana din dotare, hainele de firma bine mulate si-n fine, toate cliseele astea ordinare demne de-un popor balcanic care suntem. Am mers acolo sa mananc singura. N-am reusit sa conving pe nimeni altcineva sa-ncerce. Am avut orgasm culinar de una singura si-am realizat ca nu-i nevoie de doi in situatiile astea! Merita sa mentionez c-am studiat la Londra patru ani, c-am calatorit in toata lumea si ca stiu ce-nsemna fine dine, stele Michelin si-n fine, mancare pe bune, no bullshit. Am mancat cea mai interesanta salata ever, Frisee se chema, cu branza de capra, sos de vin rosu si pipote confiate, am incercat si  midii pane cu tagliatelle din legume cu tzatziki iar la desert nougat glacee sau mousse de ciocolata cu piper rosu. Toate absolut fabuloase. Asteptam weekend-urile sa merg acasa special s-ajung la Flow. Singura.Eram indragostita, fascinata, fericita!

Aseara la Tapo m-am simtit la fel. Nu sunt adepta meniurilor. Prefer un starter sau un main course si-un desert, intotdeauna. Cu cat mananc mai putin cu atat simt mai bine gustul mancarii. Prefer sa merg zilnic intr-un loc si sa-ncerc toate preparatele decat sa merg de cateva ori, sa comand doua, trei feluri de mancare si sa mananc de dragul cantitatii. Am comandat salata cu piept de rata afumat si branza de capra gratinata. Prietena mea a ales acelasi lucru. A fost cina perfecta! Mai ales ca dupa, desertu’ a mers ca uns. Eu am optat pentru mar in aluat cu caramel iar prietena mea pentru Milles Feuilles. Nu sunt fana crema de vanilie desi, evident, am impartit deserturile, aratau atat de bine incat era cazu’ sa share. Marul meu a fost delicios, cu exceptia cremei de vanilie care, personal, nu-mi place. Dar e o chestie de gust, pana la urma. Prietena mea a adorat Milles Feuilles-ul. Mie mi-au placut capsunele si Feuilles-urile.

Ploua infernal, ca-n piesa lu’Alifantis cu textu’ lu’ Nichita da’ am ramas sa bem ceva, dupa. Am primit paturi si atentia intregului staff, ba chiar niste shot-uri spectaculoase din partea casei, sa ne-ncalzim. A fost o placere! Si-am uitat sa mentionez ca lounge-ul e-n incinta complexului Barletto. Deci spatiul e amenajat cu gust iar peisajul incredibil.

Am senzatia ca inca se lucreaza la meniu. De pilda, deserturile nu au fost, inca trecute acolo. As fi tare fericita sa introduca in meniu si Nougat Glacee-ul de la Galati. E cu adevarat senzational. Si mai multe dulciuri fara crema de vanilie in componenta.

O sa las imaginile sa „speak for themselves” si-o sa mentionez ca preturile sunt neasteptat de mici pentru calitatea, aspectul si serviciile de care ne-am bucurat.Probabil multi vor intreba si asta. Chef Florin Dumitrescu e un personaj extrem de popular in Romania, nu doar in randul celor care frecventeaza astfel de locatii.  Sunt convinsa, insa, ca oricine poate-ajunge la Tapo macar o data. Merita toti banii!

tapo2

tapo3

apo1

 

 

 

Ice Tropez

Ati auzit de Ice Tropez? Pai cum sa nu? E bautura aia geniala, cu sau fara alcool pe care, din pacate, o gasesti mai greu decat oceanu’ in desert, pam pam.

Am baut prima data la Paris, apoi la Galati, apoi la Mamaia, la White Cafe. La Lollypop pe Decebal aveau, la un moment dat dar numai cu alcool.

Eu o recomand. Asta daca o gasiti. La un moment dat, eram atat de into this drink ca am cautat online si-am comandat niste bax-uri.

Enjoy, girls and boys!❤️

20140529-234256-85376621.jpg

Foto: Aura Dajbog

Fru Fru by Camelia Sucu

Vorbeam intr-o zi cu o prietena despre Fru Fru. Fru Fru e un brand romanesc care promoveaza ‘healthy and fresh food’. Iaurturile, salatele si bauturile se gasesc la Starbucks, Intermedio sau diverse tonomate in mall-urile din Bucuresti. Discutam despre succesul unei afaceri de gen in Romania. Si-am adus in vorba numele Cameliei Sucu. Pana la urma, neinteresant a cui e business-ul, intrebarea era daca merita investitia si daca ar avea succes pe termen lung un concept de genul in Romania.

Astazi am incercat Yogofiber cu Cranberry. Eram curioasa sa-ncerc si salata de kale. Da, de kale. Suna weird dar kalele sunt un ‘must eat’ in L.A. N-am gasit la Starbucks si nici nu m-am chinuit. Ideea e ca iaurtul e foarte gustos! Si felicit ideea unor astfel de produse in Romania! Personal, voi introduce Yogofiber in meniu! Astept sa-ncerc si salata de kale. Alta cale nu exista!

20140527-115604-42964644.jpg

Diet Coke Caffeine Free. Acum si in Romania!

Am gasit la Mega Image. Si m-a bucurat teribil. Obisnuiam sa beau la Londra, mai ales ca sunt un Coke addict si, well, nici zaharul si nici cofeina nu-s tocmai sanatoase. Pe mine personal, zaharul ma-ngrasa ( nu-s atat de norocoasa ca alte persoane) iar cofeina imi creeaza atacuri de panica.

Asadar, guilt+panick attack free Coke. In for a treat, Romanian girlies!❤️

20140527-022556-8756522.jpg

Foto: Aura Dajbog