Zece lucruri despre Florin Chilian

„Ca sã vi le spun ar trebui sã vã ucid pe toţi”

-interviu realizat in martie 2007
Despre Florin Chilian poţi şi nu poţi sã vorbeşti. E omul extremelor. Naşte controverse dar parcã nu-i place sä fie mediatizat. Face presã dar nu vrea sã fie numit om de presã. Se iubeşte pe sine dar recunoaşte cã nu s-a mai întâlnit demult cu el insuşi. E conştient cã societatea în care trãieşte e o mizerie dar parcã n-ar vrea sã se implice prea mult în schimbarea ei. Susţine cã e egocentrist dar pe scenã dovedeşte cã poate sã molipseascã sute de oameni cu entuziasmul, talentul , sinceritatea şi umorul sãu debordant.
De la Florin Chilian am aflat cã-i inteligent ( doar conduce dialogul acolo unde-şi doreşte dumnealui;în plus, susţine cã-i bãiat isteţ) , cã-i cultivat ( doar îl citeste pe Nichita; de aici „21 de grame” ), cântã live demenţial ( pot spune sute de mii de oameni care l-au ascultat), are mesaj, atitudine şi… ceva în comun cu una din piesele celor de la Omul cu şobolani, pe care am încercat sã o adaptez situaţiei de faţã:”Sunt Florin Chilian şi îmi place de mine. Îmi place de mor”.
”Ai grijã ce întrebãri îmi pui cã-s bãiat isteţ”
– Cu ce scop a apãrut Florin Chilian în peisajul muzical românesc de astãzi ?
Nu a fost nimic premeditat. Ce, eu mi-am dorit sã ma nasc? Poate a fost un context favorabil dar nu şi  circumstanţele care au dus la apariţia mea pe piaţa muzicalã.
– Putem vorbi despre o schimbare în ce priveşte mentalitatea oamenilor din România, dupã aproximativ cinci ani de când publicul s-a familiarizat cu stilul dumneavoastrã ?
Da, oamenii au devenit ceva mai deschişi si poate mai critici vis-a-vis de ceea ce se întâmplã astãzi în societate. Au început sã priveascã altfel viaţa şi cred cã fac progrese din acest punct de vedere.
– Am observat cã e la modã sã fii altfel, cel puţin în materie de muzicã. Au apãrut tot felul de interpreţi care promoveazã ironia şi sarcasmul prin cântecele lor. De pildã, Mihai Mãrgineanu…
Îl ştiu pe Mihai de când eram mic. Ştiu ce stil de muzicã a cântat. El se inspirã din viaţa de mahala, preia cântece. Nu-l cunosc personal şi nici nu-mi place muzica lui.
– Îmi permit sã afirm cã sunteţi varianta masculinã a Adei Milea, muzical vorbind. Greşesc ?
Eu nu am egal. Nici feminin si nici masculin. Sunt unic (!)
( Dinu Gandu intervine: „ Daţi-mi voie sã-l intreb pe Florin cum reuşeşte sã cânte douã ore încontinuu, în timp ce trupe scumpe, cântã 45 de minute, playback?”)
Douã ore ? Am început la nouã jumătate şi acum e ora 12. Mai mult de douã ore.
( Dinu Gandu intervine:” Intrebaţi-l şi ce gen de muzicã face. Eu am vrut sã-l chem la festivalul de folk şi mi-a spus :”Da ce, bã? Eu cânt folk?”)
Pãi, ce? Eu cânt folk ?
– Poate… nu cântatţ folk dar acum sunteţi european şi asta vã ocupã tot timpul. Cum vã descurcaţi cu noul statut ? Cum aţi primit schimbarea ?
Mi se rupe. Schimbarea… eu mã schimb de douã-trei ori pe zi. Cum se spune, ultima picatura tot în chiloţi ajunge.
– Se spune cã artiştii sunt ceva mai boemi din fire. Pe de altã parte, se spune cã muzica şi arta , în general, îi uneşte pe oameni. Dacã am avea un parlament format numai din artişti, lucrurile în societate, s-ar schimba în bine ?
Fereascã Dumnezeu! Niciodatã, sub nicio formã! N-aţi vãzut câţi artişti sunt prin parlament, cât sunt de penibili şi cât de prost merg toate lucrurile în ţara asta ?
– Şi cum ar fi dac-ar fi Florin Chilian preşedinte?
Ar fi mai rãu decât e acum cu Bãsescu. Sunt suficienţi oameni de nimic prin parlament, sunt suficienţi oameni care nu meritã sã conducã o ţarã. Eu rãmân la ceea ce-mi place sã fac acum. Şi ce-mi place sã fac acum e muzica. Eu câstig bine din asta, suficient de mult încât sã-mi creez o situaţie şi pentru viitor. Am tot observat fenomenul politicã, în calitate de jurnalist. În momentul de faţã sunt editorialist la Jurnalul Naţional unde consemnez rubrica „21 de grame”. Sunt acolo, cu Tucã.
– Mulţi artişti susţin cã din muzicã se câştigã foarte prost.
Nu aş asocia cuvântul „mulţi” cu substantivul „artişti”. Care-s ãia ?
– E adevãrat, unele  trupele de astãzi sau unii solişti  nu meritã sã fie numiţi aşa. Ideea este cã sunt foarte în vogã şi te aştepţi sã câştige colosal de mult. Când îi intrebi, însã, mai au puţin şi-ţi cer bani împrumut. Sãracii…
Eu o sã câştig luna asta fix 10.000 de euro. Urmeazã sã am alte cinci spectacole, luna asta.
( Aceeaşi persoanã intervine:”Intrebaţi-l şi ce-o sã facã pe 10 mai, la anu’… un concert cu o orchestra simfonicã n spate… )
– Nu vreţi sã ne dezvãluiţi mai multe detalii, poate chiar exclusivitate? Sã fie vorba despre un concert de anvergurã?
 Pe 10 mai 2007, afarã de faptul cã va fi Ziua Regelui, am pregãtit şi eu o suprizã. Dacã-i de anvergurã sau nu…asta-i lãsãm pe critici sã decidã. De unde sã ştim noi ?Mai e mult pânã atunci
– Nu existã criticã muzicalã în România
De ce nu ?
– Numiţi-mi dumneavoastrã un critic suficient de convingãtor şi suficient de bine pregãtit încât sã-şi permitã sã vorbeascã despre industria muzicalã de astãzi. Sau poate o publicaţie…
Or fi…
– În ce relaţii sunteţi cu Horia Moculescu. De curând a lansat  câteva afirmaţii mai putin pozitive, în ce vã priveşte.
E un idiot.(!). Ce fel de afirmaţii ?
– Susţinea cã nu aveţi ce cãuta pe scenã din moment ce însuşi dumneavoastrã aţi declarat cã nu vã pricepeţi la muzicã.
Da, asta am declarat şi am fost sincer.
– Cea mai recentã piesã, foarte apreciatã de public, se pare, se numeşte „Zece”. Care sunt cele zece lucruri, zece întâmplãri care v-au marcat existenţa atât ca om cât şi ca artist ?
Sunt doar patru. Ca sã vi le spun ar trebui sã vã ucid pe toţi.
Aura Dajbog

www.vlg.sisnet.ro

Anunțuri

Florin Chilian incalca cele zece porunci

Instigare la libertate

-articol publicat in martie 2007
La prima vedere, un concert marca Florin Chilian pare sã fie  un fenomen bizar, menit sã-i scoatã din amorţealã pe pasionaţii de muzicã sau sã-i antreneze în atitudine pe snobii amatori. De altfel, solistul refuzã sã fie încadrat într-un tipar muzical pentru cã el însuşi este un nonconformist. Unii spun cã are curaj. Nimic mai adevãrat. Chilian nu se sfieşte sã spunã lucrurilor pe nume ori sã ironizeze o societate în care mulţi dintre noi au încetat sã mai creadã.
Vineri searã, gãlãţenii care au asistat timp de aproximativ trei ore la un spectacol de nota …„zece”, organizat în cele mai mici detalii de Fundaţia Naţionalã pentru Tineret , gãzduit de Club S şi susţinut cu profesionalism de cãtre  Florin Chilian, şi-au permis sã fie liberi. Au intrat repede în jocul artistului, au fredonat cu entuziasm fiecare  text ( solistul urãşte sã le numeascã„versuri”) şi chiar au comunicat cu acesta, fãrã menajamente.
Chilian nu pare sã  fi  gäsit izvorul la care se adapã floarea cea vestitã a muzicii româneşti, „vedetele” cãrora nu le mai ajungi la nas nici cu macaraua şi care susţin, câte trei-patru concerte pe searã…evident, playback. Natural, spiritual şi teribil de sincer, solistul a fascinat  publicul cu abilitãţile sale de a transforma fiecare piesã într-un spectacol, într-o „ecranizare” a vieţii de zi cu zi. Îi place sã valorifice lucrurile simple, lucruri pentru care avem o fobie şi pe care le gãsim mai puţin importante, adãugând o notã personalã, acel „ceva” ce poartã amprenta lui Florin Chilian.
Pe întreg parcursul recitalului nu s-a dezlipit de pachetul de ţigãri. Norii de fum i-au sporit inspiraţia şi i-au insuflat,  parcã, un aer boem. A cântat impecabil, s-a simţit în largul sãu şi le-a transmis aceastã stare şi fanilor care s-au dezlãnţuit pe acordurile de la „Cântecul avocatului”, „Chiar dacã”, „Iubi” şi „cea mai recentã piesã şi nu ultima”, cum a ţinut sã menţioneze, „Zece”.
Dupã dialogul deschis pe care l-a purtat cu publicul, în concert,  , a venit şi rândul presei gãlãţene sã-l descoasã pe „omul spectacol”, Florin Chilian. Întrebat fiind care sunt cele „zece” lucruri ce i-au marcat existenţa, acesta a replicat în stilul caracteristic:”Sunt doar patru, dar ca sã vi le spun va trebui sã vã ucid pe toţi”.
Un om şi-o chitarã. Un om şi-o poveste. Un om şi-un mare artist au adus un aer proaspãt peisajului muzical românesc, poluat şi populat de chipuri comerciale atât de conformiste. Cum ar spune criticii… „Fãrã Chilian am fi mai altfel… mai sãraci”.
Aura Dajbog
N.R: Mulţumim lui Tiberiu Ivan şi lui  Marian Marin pentru sprijinul acordat la realizarea acestui material.

www.vlg.sisnet.ro

Un actor grãbit…

“Când eşti plătit prost, te gândeşti că valorezi puţin”
Interviu cu Tudor Chirilă (I)

interviu realizat in noiembrie 2005
Puţini îl cunosc cu adevărat dar mulţi se grăbesc să-l judece! În pofida popularitãţii de care se bucură, Tudor Chirilă a rămas acelaşi tip rebel şi sincer care provoacă prin atitudinea sa nonconformistă. Pe scenă, însă, găsim artistul boem care simte muzica şi trăieşte cu intensitate fiecare clipă alături de publicul său.
– Ai spus foarte bine “Noi nu suntem Tudor Chirilă şi Vama veche,  noi suntem Vama veche”. De ce oamenii nu vă percep ca un tot? Să fie din cauza notorietăţii tale ca actor?
Mi se pare absolut firesc să fim percepuţi ca o trupã, căci asta suntem. Eu fac parte din Vama veche, sunt solist, nu colaborez cu Vama veche! Dar… poate sunt eu mai carismatic şi de aceea ies în evidenţă mai mult decât colegii mei. Sunt puţini cei care cunosc câte ceva despre activitatea mea ca actor aşa încât este exclus să credem că aş fi mai popular  din acest motiv.
– Colegii tăi nu se simt eclipsaţi de popularitatea ta în rândul fanilor Vama veche ?
Nu i-am întrebat… dar mă îndoiesc că şi-au pus vreodată problema. Fiecare îşi ştie foarte bine rolul în trupă şi cred că nu se gândesc niciodată la chestii de genul ăsta.
– Înainte să ajungi la Galaţi, ai jucat într-un spectacol la Teatrul de Comedie. Ce poţi să ne spui despre cariera ta de actor şi totodată solist la Vama veche. Cum reuşeşti să le contopeşti?
Da, am jucat într-o piesã la care ţin foarte mult şi care m-a epuizat!  Din păcate, timp de o lună o să mă retrag, dacă pot spune aşa, din activitatea de actor şi o să mă concentrez pentru lansarea noului material Vama veche. În această seară, la Galaţi, am cântat două din piesele pe care le va conţine albumul. “Zmeul (eu ţi-am alergat prin vene)” este deja cunoscută în rândul fanilor.
– Teatrul nu îţi oferă  satisfacţie financiară, din câte ai declarat până acum…
Da, numai că pentru mine nu contează acest lucru atât de mult. Ţine de simţul valorii, e adevărat şi… atunci când eşti plătit prost te gândeşti că valorezi puţin. La mine lucrurile nu stau aşa. Eu iubesc scena şi toată activitatea pe care o depun la teatru şi  nu mă simt frustrat. În plus, vreau să apuc vremea când actorii de teatru vor fi plătiţi aşa cum merită!
– Acum sunt în vogă piesele de teatru care accentuează mesajul prin trivialitate şi vulgaritate. Ce părere ai despre acest lucru?
Nu sunt de acord cu trivialitatea sub nicio formă. Asta cu… mesajul susţinut de trivial şi vulgar este o chestie de suprafaţă şi vine din partea unor oameni frustraţi. Nu poţi să susţii un mesaj cu nişte vulgarităţi. Dimpotrivă! Să nu uităm că teatrul a fost dintotdeauna un mijloc de educare a maselor. 

– “Gala premiilor Ioan Chirilă” a fost un eveniment organizat în cele mai mici detalii de tine. Au fost voci care au spus că a fost mai mult o chestiune de imagine…

E penibil! Ioan Chirilă a fost, înainte de toate, tatăl meu. Cum să-mi creez imagine pe spatele tatălui meu care a murit? E de-a dreptul inadmisibil. “Gala premiilor Ioan Chirilă” a fost un eveniment dedicat memoriei tatălui meu care, înainte de toate, a fost cel mai mare gazetar sportiv din România. E adevărat că eu am demarat această acţiune, dar au fost mulţi oameni importanţi din România care au susţinut-o chiar fără să fie mediatizaţi. Evenimentul în sine ţine de imagine, dar nu de imaginea mea, ci de a tatălui meu care sper  să rămână vie în rândul tuturor.
– Ce părere ai despre comparaţiile care se fac între tine şi tatăl tău ? Se spune chiar că nu vei ajunge niciodată la performanţele  sale!
Am spus de nenumărate ori că tata a fost cu mult mai bun decât mine din toate punctele de vedere. E greu  să faci comparaţie între noi pentru că eu activez într-un domeniu diferit! De aceea nu m-am apucat niciodatã să scriu, pentru că am ştiut că nu voi putea să-l egalez pe tata şi că e bine să fac ce ştiu eu că mi se potriveşte. Sunt un produs al părinţilor mei, din toate punctele de vedere, şi dacă am ajuns aici astăzi, asta se datorează lor!
– Gălăţenii au foarte rar ocazia să vadă “Vama veche” în oraşul lor. Ce gânduri le transmiţi?
Le doresc să iasă din această postură de oraş provincial care, din punctul meu de vedere, nu se potriveşte deloc cu mentalitatea oamenilor de aici.
– Nu uita cã la Galaţi ai câştigat acum doi ani premiul pentru “cel mai bun actor în rol secundar”…
Cu o floare nu se face primăvară. Într-adevăr, Festivalul de Comedie este un lucru bun pentru gălăţeni. Tocmai de asta spun că există potenţial poate mult mai mult decât în capitală sau în alte zone cu mult mai promovate.
A consemnat  Aura Dajbog 

www.vlg.sisnet.ro

Direcţia 5 cântã pentru inimi

„Cântãm pentru cei care iubesc, suferã şi-şi trãiesc viaţa!”

-interviu realizat in septembrie 2007

Vedete multe, artişti puţini. Lume multã, oameni puţini.Subscriu celor scrise sâmbãta trecutã de colegul meu Ciprian Niţã vis-a-vis de atitudinea  celor care se autoproclamã artişti şi încerc sã nu-i pomenesc printre rânduri pe cei patru crai de la rãsãrit, baieţii de la Akcent, conştientã fiind cã nu meritã atât de multã publicitate.În plus, n-ar fi drept sã ocupe din spaţiul pe care îl dedicãm formaţiei Direcţia 5. Cu toate cã nici ei nu sunt nişte interlocutori deschişi, reuşesc cu fiecare apariţie sã impresioneze atât prin mesaj cât şi prin profesionalismul însuşit pe parcursul celor peste cincisprezece ani de muzicã marca Direcţia 5.

– În ultima vreme, tot mai mulţi artişti se implicã social.Ar fi aceştia o alternativã pentru… parlamentarii pe care-i are România la ora actualã ?
Sã nu amestecãm lucrurile! Fiecare-şi face datoria acolo unde trebuie şi chiar dacã-i subestimãm atât pe parlamentarii de astãzi, pe oamenii politici de astãzi, nu cred cã e cazul sã mergem atât de departe. Ei sunt ceva mai… realişti decât noi artiştii. Ei işi cunosc atât propriul interes cât şi interesul ţãrii, pentru cã şi ei trãiesc în România, la urma urmei.
Eu aş fi un dezastru ca politician pentru cã sunt un tip destul de…idealist şi cred cã fac bine ceea ce fac, adicã muzicã.
– Şi muzica poate avea un mesaj social. Şi prin muzicã poţi fi ambasadorul unor idei…
Direcţia 5 promoveazã mai puţin un mesaj social. Mai degrabã un mesaj de pace, încercãm sã propagãm pe cât posibil inţelegerea dintre oameni, dragostea, sentimentele care dau un sens existenţei lor.Ne-am implicat, oricum, în diverse programe sociale care au avut ca scop ajutorarea oamenilor cu probleme din toatã  ţara. Acum doi ani de zile, ne-am alãturat artiştilor şi vedetelor de televiziune care au încercat sã-i ajute, pe sinistraţi. Cred cã ţine în primul rând de spiritul civic dar şi de omenie.
– Muzica româneascã a evoluat în ultimii ani, cel puţin din punct de vedere tehnic. Concertele live sunt din ce în ce mai promovate iar artiştii se perfecţioneazã în acest sens…
Nu sunt de acord! Cei care se perfecţioneazã acum sã cânte live aşa cum trebuie sunt aceiaşi care s-au strãduit şi acum zece ani. Nu condiţiile sunt primordiale. Sã ne amintim de formaţiile cu care am copilãrit. Ele n-aveau nici jumãtate din condiţiile tehnice de care dispune o trupã româneascã la ora actualã, nu mai vorbesc de cele din afarã, si cu toate acestea umpleau sãli arhipline şi fãceau spectacole cu care am rãmas şi acum în minte, dupã zeci de ani.
Poate cã s-a mai schimbat mentalitatea unora dar… faptul cã încã existã trupe care vin cu cd-ul în buzunar la concerte, nu dovedeşte o evoluţie a lucrurilor.
– Nu mai vorbim despre trupele care plagiazã sau care împrumutã imagini din afarã… Şi despre Direcţia 5 s-a spus cã se identificã suspect de mult cu Duran Duran…
Nici nu se pune problema! Nu se pune problema sã-i copiem ca stil sau… sã-i plagiem. Duran Duran e o trupã mare, e un model pentru oricine face muzicã sau oricine ascultã muzicã. Ar fi prea evident, ar fi o dovadã de lipsã de imaginaţie din partea noastrã şi, credeţi-mã, nu ducem lipsã de inspiraţie!
– Formaţi o echipã. Faptul cã oamenii identificã Direcţia 5 cu numele tãu (n.r. Cristi Enache), nu creeazã o stare de tensiune printre ceilalţi membri ai trupei?
în general, soliştii trupelor rock sunt cei mai promovaţi. Dar asta nu înseamnã cã îi eclipseazã pe ceilalţi.Şi-apoi, cred cã trebuie sã fii foarte infantil sã te superi pe… faptul cã unul dã mai multe autografe decât altul sau cã unul e strâns în braţe mai cu foc de vreo fanã draguţã.
– Pentru cine cântã Direcţia 5 ? Pentru „fanele drãguţe” care vin la concert de dragul vostru sau pentru oamenii care se considerã selectivi în materie de muzicã ?
Nici pentru unii , nici pentru alţii. Direcţia 5 cântã pentru oamenii care iubesc, care suferã, care-şi trãiesc viaţa. Nu ne adresãm elitiştilor şi nici celor care vin la concert de dragul… unora dintre noi. Existã persoane care fac chestia asta ?
Aura Dajbog
www.vlg.sisnet.ro

Vedete cu poftã de scrumbie

„N-avem nicio problemã sã cântãm la festivaluri de acest gen!”
– susţine Cristi Minculescu, solistul trupei Iris.

interviu realizat in aprilie 2007
– Ultima datã când aţi fost la Galaţi, aţi cântat pentru fanii Iris, pentru cei care au plãtit bilete sã vã vadã la Casa de Culturã. Cum v-aţi simţit în aceastã searã, la Festivalul Scrumbiei,  cântând unui public mai puţin selectiv ?
Foarte bunã întrebarea ! Eu cred cã e foarte important sã cânţi, indiferent de locaţie, sã faci în aşa fel încât muzica ta sã ajungã la ceilalţi chiar dacã nu sunt cei cãrora te adresezi în mod obişnuit. Noi n-avem nicio problemã sã cântãm la festivaluri.
– Vorbiţi despre educarea publicului care vine în mod repetat la acest gen de manifestãri ?
Nu, nu e cazul. Nu ai cum sã educi un public pentru cã… omul care vine sã sãrbãtoreascã o chestie de genul ãsta vine în primul rând sã se distreze, sã se simtã bine şi mi se pare normal. În plus, dacã-i place cine e pe scenã, rãmâne, se simte bine, dacã nu-i place fie pleacã fie rãmâne dar  işi cautã alte preocupãri mai mult sau mai puţin…productive.
– În aceastã searã, câţiva gãlãţeni au ascultat îndemnul celor doi moderatori, Buzdugan şi Morar şi s-au urcat în copac, spre exasperarea autoritãţilor. Cât sunt artiştii de responsabili când vine vorba de declaraţiile pe care le fac şi modul lor de viaţã care poate influenţa mai mult sau mai puţin publicul ?
Artistul işi face datoria pe scenã iar stilul lui de viaţã n-ar trebui sã influenţeze pe nimeni. Suntem oameni, înainte de toate şi trãim aşa cum credem noi de cuviinţã. Pe scenã, cel mai bine este sã cânţi, sã transmiţi ceva prin muzica ta şi sã nu te lansezi în afirmaţii nepotrivite. N-ai de unde sã ştii cine sunt cei care te ascultã, ce intenţii au şi mai ales cum pot interpreta tot ce spui tu.
– În curând, la Bucureşti va veni sã concerteze trupa Rolling Stone. Dacã ar fi luat naştere într-una din ţãrile vestice sau chiar în Statele Unite, credeţi cã Iris ar fi putut avea acelaşi success fulminant de care se bucurã Mick Jagger şi trupa lui ?
Nu e cazul sã amestecãm lucrurile ori sã facem comparaţii.Rolling Stone sunt o trupã mare Noi,avem o experienţã vastã, suntem o formaţie longevivã, am fost  şi suntem constanţi  dar am avut ghinionul sã trãim o perioada mai puţin fastã, nişte vremuri cumplite care ne-au îngrãdit care nu ne-au dat voie sã ne dezvoltãm, aşa cum ne-am fi dorit.
– Ce mai are de spus Iris , în muzica româneasca, dupã treizeci de ani de carierã ?
Dovada faptului cã mai avem încã ceva de spus sunt chiar aceste concerte, oamenii care ne ascultã, vânzãrile de albume. Noi nu vrem sã facem ca alţii, sã ne convingã publicul sã renunţãm. Când va veni vremea, o sã ne retragem. Pânã atunci, însã, o sã mai auziţi de noi ( râde sugestiv).
A consemnat Aura Dajbog
www.vlg.sisnet.ro

Surprize, surprize: Andreea Marin la Festivalul Scrumbiei 2006

« Fecare poveste reprezintã pentru mine o adevãratã lecţie de viaţã »

-interviu realizat in aprilie 2007
Nu mare ne-a fost mirarea s-o vedem pe Andreea Marin în carne şi oase la Festivalul Scrumbiei ! Gândul ca ea ar fi putut fi gazda acestui eveniment, în locul simpaticilor Buzdugan şi Morar, a dispãrut de îndata ce l-am vãzut alãturi de zânã pe Ştefan Bãnicã Junior. Proaspãt cãsãtoriţi, cei doi au decis sã îmbine utilul cu plãcutul, Andreea însoţindu-l pe Ştefan la concerte, cu scopul de a petrece cât mai mult timp împreunã.
– Este pentru prima datã când vii la Galaţi, într-un mod, oficial, dacã putem sã-l numim astfel. Cât sunt de activi gãlãţenii la emisiunea Surprize, Surprize ?
Gãlãţenii sunt la fel de activi precum toţi ceilalţi oameni din ţarã. Nu cred cã are vreo importanţã locul de unde se aflã, important este cã au foarte multe lucruri în comun, sunt nişte oameni deschişi, dornici sã-i ajute pe ceilalţi, sã le readucã zâmbetul pe buze !
– Nu puţini sunt oamenii care au susţinut despre tine cã eşti falsã ! Cum ai reuşit sã mergi mai departe şi mai ales sã convingi publicul cã nu este adevãrat ?
Acele acuzaţii sunt prefabricate datoritã unor interese. Ştiut este faptul cã în fiecare domeniu se întâmplã lucruri de genul acesta. Sunt oameni care pur şi simplu trãiesc pe spatele celor care fac lucruri frumoase, denigrându-le ! Pentru mine este foarte important sã stiu ca publicul nu se lasã influenţat, ne este alãturi sâmbãtã de sâmbãtã, zi de zi, clipã de clipã, dovadã fiind multitudinea de scrisori pe care le primim la redacţie şi mesajele de susţinere din partea lor ! O scrisoare sincerã, din partea unui telespectator fidel ma afecteazã într-un mod pozitiv mai mult decât m-ar afecta într-un mod negativ  un articol sau unele speculaţii total neadevarate din presã !
– Cum influenţeazã viata ta personalã , faptul cã lucrezi cu oamenii ?
Într-un mod pozitiv, fireşte, pentru cã în fiecare zi sunt pusã faţã în faţã cu viaţa oamenilor din jurul meu, fiecare poveste reprezintã pentru mine o adevãratã lecţie de viaţã şi asta mã marcheazã, înainte de toate, pe mine ca om şi apoi în relaţia cu cei din jur !
– Într-un interviu recent, declarai cã Ştefan Bãnica este un om special, cãruia eşti mândrã cã aparţii, dupã cãsãtorie ! Voi vã cunoaşteţi de foarte multã vreme ! Cum s-a întâmplat sã-ti dai seama de acest lucru atât de târziu ?
E adevarat cã am lucrat împreunã de nenumãrate ori. Fie cã am colaborat  la realizarea videoclipului sãu, fie ca am realizat împreunã diverse materiale pentru TVR, dar nu eram nici mãcar prieteni. Eram doar colegi, amici. Situaţia s-a schimbat însã, atunci când am început sã ne cunoaştem mai bine ! Ne-am dat seama cã avem foarte multe lucruri în comun şi ca drumurile noastre se incrucişau, la un moment dat !
– Cum o vom regãsi pe Andreea Marin, peste zece ani, de exemplu ?
Imi doresc sã devin mamã, poate nu atât de curând, insã probabil cã în zece ani se va întâmpla, cu voia Lui Dumnezeu, şi sigur cã îmi doresc ca emisiunea Surprize Surprize sã fie primitã în casele românilor cu aceeaşi cãldurã şi ospitalitate !
Aura Dajbog

www.vlg.sisnet.ro

Ştefan Bãnicã Junior :Profesionalism şi dãruire

«Oferã-i publicului ceea ce meritã : Muzicã bunã ! »

– interviu realizat in aprilie 2007
Condiţiile oferite de cãtre organizatori în vederea unei cântãri live nu sunt întotdeauna cele mai bune, sigur, din motive financiare. Mulţi dintre artişti se conformeazã fãrã a sta pe gânduri, unor astfel de condiţii, însã Ştefan Bãnicã Junior, niciodatã ! Este printre puţinii artişti adevãraţi din România care, fãrã a-i acuza pe cei care fac playback şi fãrã a arãta cu degetul în zona lor, işi face datoria pe deplin. La concertul de la Galaţi, printre admiratorii sãi infocaţi, am surprins-o şi pe Andreea Marin, zâna surprizelor şi proaspãta sa soţie, care îl insoţeşte  pretutindeni !
– Costã scump sã fii profesionist în România ?
Probabil cã da, din moment ce este foarte greu, din câte observ, sã asiguri condiţii propice unui artist, sã cânte live ! Nu-mi place sã fac acuzaţii sau sã dau exemple negative, cert este cã publicul vine sã te asculte pe tine la un concert, sã simta muzica, cel putin la fel de intens cum o simţi tu şi mi se pare lipsã de respect sã-l laşi sã asculte cd-ul  de care se poate bucura şi acasã, nu la un concert cu tine ! Îmi place sã-mi fac datoria şi nu gãsesc nimic special în a cânta live. Dimpotrivã ! Înseamna sã fii  artist ! Oferã-i publicului ceea ce meritã : Muzicã bunã, cântatã pe bune !
– A reuşit publicul din aceastã searã sa compenseze neajunsurile tehnice ?
Fãrã sã sune a clişeu, publicul de la Galati a fost extraordinar, în ciuda faptului cã a trebuit sã aştepte ceva timp pânã sã apãrem în scenã, din motivele binecunoscute de acum ! Am reuşit sã comunicãm şi cred cã aş fi încântat sã înregistrez chiar un duet : Ştefan Bãnicã & publicul gãlãţean şi sã-l ataşez noului meu album DUETE !
– Am regãsit pe acest album şi o melodie în colaborare cu Andreea Marin, cea care, mai nou ,ţi-a devenit soţie ! Doreşti sa o iniţiezi în materie de turnee şi concerte live pentru viitor, mai ales cã te însoţeşte la concerte ?
(zambeste cu un aer vinovat) Nu, Andreea face foarte bine ceea ce face şi acest lucru este dovedit de longevitatea emisiunii ei. Ea vine cu mine la concerte atunci când nu are de lucru pentru emisiune, pentru a mã susţine şi desigur pentru a petrece ceva timp împreunã !
– Faptul cã ai acceptat sã prezinţi emisiunea « Dansez pentru tine » a fost perceput ca un compromis artistic. Tu ce pãrere ai ?
Sub nicio formã ! Am încercat sã fac şi altceva şi chiar îmi face plãcere, am revenit pe micul ecran cu o noutate, o emisiune apropiatã de ceea ce fac eu în muzicã şi nu vãd de ce ar fi un compromis ! Nu sunt singurul artist care face asta, dar faptul cã am acceptat sã apar în calitate de moderator la aceastã emisiune nu înseamnã cã mi-am dorit sã intru în  clubul actorilor sau cântãreţilor care fac televiziune. Departe de mine asta!
– Televiziune, teatru şi muzica. Te poţi considera un om complet. În care dintre cele trei arte, îl regãsim cel mai bine pe adevãratul Ştefan Bãnicã Junior ?
Sunt un om complet, fac ceea ce îmi place şi departe de mine sã fac compromisuri ! Faptul cã în aceastã searã nu am acceptat sã cânt altfel decât o fac de obicei spune multe despre mine ca artist, fãrã falsã modestie ! Cred cã teatrul le îmbinã pe celelalte douã şi îmi dã o mare largheţe de exprimare !
Aura Dajbog

www.vlg.sisnet.ro