Good Bye, London!

Imi fac bagajele, maine plec definitiv spre Romania si las in urma cei mai frumosi ani din viata mea, cel mai frumos oras din lume si o experienta pe care n-o voi regreta niciodata. Londra a fost orasul studentiei mele. La 18 ani, cand am venit aici, l-am urat din suflet. Sumbru, ploios, agitat. Mi-a fost greu sa-mi fac prieteni dar am reusit sa adun langa mine cativa oameni cu suflet mare si vise extraordinare. Trei ani de facultate si unul de master mi-au aratat ca pot. Am invatat de la cei mai buni profesionisti din lume, am capatat ceea ce-mi lipsea-increderea in mine si mi-am deschis sufletul. Am iubit, am plans, mi-a fost dor. M-am distrat, am trait intens, am experimentat de toate si sunt pregatita sa-mi indeplinesc visul acasa. Nu stiu cu ce pret, nu stiu daca-I bine. Toata lumea ma-ntreaba de ce ma-ntorc acasa. Repet, am un vis de indeplinit. Daca n-o sa se-ntample, o sa ma-ntorc acasa…o sa ma-ntorc la Londra. Mi-e greu sa scriu mai mult, mi-e greu sa pasesc in avion maine dimineata, mi-e greu sa ma uit in urma , mi-e greu sa realizez ca am crescut. Nu mai sunt un copil, e timpul sa zbor…

fetele1

Anunțuri

Ingrid Vlasov

Astazi am avut parte de o surpriza incredibila. Colegul meu Abhi a inceput sa lucreze pentru revista 1883, revista de nisa, dedicata, evident modei. O revista londoneza cu stil, una din putinele publicatii care trateaza moda ca arta comerciala. Discutam despre job-ul lui si la un moment dat, rasfoiesc cel mai recent numar . INCREDIBIL, am vazut o reclama Ingrid Vlasov acolo. Am fost extrem de fericita si mandra! Un designer roman INTRA intr-o publicatie de moda londoneza SERIOASA, isi promoveaza produsele printre pictorialele lor si VINDE!

Asta pentru ca vreau sa dovedesc ceea ce spuneam in celelalte articole ale mele. Nu Catalin Botezatu este cel mai mare designer al Romaniei! Nu el prezinta la Paris Fashion Week de doi ani incoace, nu el creeaza piese sublime, nu el este MANDRIA ROMANIEI! Ci Ingrid Vlasov! O sa postez si fotografiile si o sa-i multumesc mamei. Ea este cea care mi-a prezentat, prima data, cateva piese Ingrid. Ea le imbraca, ea le poarta cu demnitate, ea straluceste! Mama, abia astept sa-ti arat!

Copera 1883

Reclama Ingrid Vlasov 1883 Magazine

Colin Firth, coleg de facultate :)

NOTA: Promit sa scriu mai multe despre, zilele urmatoare. Acum am vrut sa scriu rapid cat sunt de mandra ca actorul Colin Firth a primit ce-a meritat si ca… impartim aceeasi diploma! E o onoare si ma gandesc ca  daca unul din absolventii facultatii mele a primit un Oscar, poate ca intr-o zi, voi putea si eu!

… acum 20 de ani!:) Pentru ca si Colin Firth a studiat la Universitatea de Arta din Londra! Sunt foarte mandra de asta si cred ca prietenii mei s-au saturat de entuziasmul meu hiperbolic atunci cand le spun ca si Pierce Brosnan, ca si Liam Neelson, dintre actori, au invatat aici!

Pe Colin Firth, personal, l-am admirat intotdeauna ca actor si l-am considerat nedreptatit. Nu a primit niciodata, pana in momentul de fata, rolurile pe care le-a meritat, a jucat genial in filme mici, a facut roluri mici in filme mari si a fost intotdeauna „englezul” care vine la Hollywood sa fure rolurile bastinasilor!Mi-a placut in „The English Patient”, l-am considerat fabulos in cele doua filme „Bridget Jones” si m-a emotionat in „Love Actually”. Imi da senzatia unei persoane calde, calme, am citit in ziarul facultatii marturiile profesorilor care l-au avut la clasa si se pare ca actorul si omul Colin Firth este GENUINE, cum spun englezii. Simplu, talentat, modest si de un bun simt real!

Ma bucur teribil de mult ca anul acesta a primit ceea ce a meritat ! Spre rusinea mea nu am vazut The King’s Speech, dar de indata ce o sa am timpul necesar, o sa fie primul film din lista pe care il voi vedea! Am o lista imensa cu vreo 10 filme europene si cateva dintre castigatoarele de la Oscar pe care intentionez sa le urmaresc, imediat ce o sa am putin timp liber! Abia astept!

O alta surpriza placuta pentru mine este Christian Bale. Un alt actor nedreptatit! Eu l-am adorat in „Almost Famous” si „Velvet Goldmine” si mi-ar fi placut sa primeasca macar o nominalizare si pentru rolurile respective! Nu a fost sa fie insa anul asta… Christian Bale got what he deserved.

Anul acesta, din pacate, Oscarul m-a prins cu temele nefacute!:) Eu sunt o impatimita a filmelor si intotdeauna vad cam tot ce apare intr-un an. Atat film american cat si film european si international. Dar anul asta a fost  destul de dificil. Am de scris o disertatie, trebuie in acelasi timp sa am grija si de viata personala , si de viata sociala asa ca renunt cam la ceea ce imi pare mai usor de recuperat. Abia astept sa-mi fac timp, un weekend sa vad filme. Numai si numai fillme! Sa nu aud si sa nu vad nimic altceva!

Si ca o concluzie, ceremonia premiilor Oscar este singurul eveniment care ma face sa constientizez ca a mai trecut un an, ca ceea ce imi pare nou ( chiar daca e vorba de filme) are de fapt un an vechime si ca oricat de actual mi-ar parea,  e de fapt, productie 2010. A mai trecut un an. Atat de repede dar atat de frumos!

Despre studiile la Londra

Am raspuns unor intrebari interesante despre studiul in strainatate, un subiect de mare interes, in ultima vreme! Denisa Sava, eleva la Colegiul National Alexandru Ioan Cuza, liceu pe care l-am absolvit si eu in urma cu probabil cateva decenii:))-2 ani si jumatate- mi-a trimis curiozitatile celor care-si doresc sa plece din tara pentru studiile universitare, iar eu am incercat sa raspund cat mai sincer si realist posibil. O miscare inteligenta, mai ales ca interviul va fi publicat in revista liceului si, fireste, multi dintre viitori absolventi de clasa a XIIa vor gasi, poate, niste raspunsuri.

Public interviul pe blog pentru ca foarte multe dintre vizualizarile si cautarile zilnice de aici sunt legate de studiile la Londra, despre oportunitati si multe alte aspecte! Sper sa gasiti…”Niste raspunsuri”.

De ce ai ales sa urmezi cursurile unei facultati in afara Romaniei?

Mi-ar placea sa aduc niste argumente academice insa, in ceea ce ma priveste, nu au existat. Pentru ca domeniul in care vreau sa lucrez mai tarziu, nu are niste cerinte atat de mari din punctul acesta de vedere.
Pe scurt, motivele pentru care am plecat sa studiez la Londra au fost pur personale. In liceu, am fost un elev si o persoana complexata. Am considerat ca in Romania nu voi face decat sa le accentuez si atunci, am decis ca e cazul sa plec intr-o tara civilizata, departe de tot si de toate, sa incep o viata noua, sa ma maturizez si sa ma accept asa cum sunt. Iar Vestul ofera oportunitatea asta, inainte de a oferi o oportunitate profesionala.

Consideri calitatea invatamantului intr-o universitate din afara superioara celei romanesti?

Mi-e greu sa compar pentru ca nu am urmat cursurile unei facultati din Romania deci nu as avea cum sa vorbesc despre asta. Din informatiile mele, o facultate din Romania te supune la invatatul mecanic si la copiatul de pe net, lucruri mai putin folositoare, finalizate printr-o nota mare pe diploma de absolvire. Nota care nu conteaza absolut deloc! Cat despre facultatile din afara, o sa vorbesc despre sistemul de invatamant din cadrul Universitatii de Arta din Londra- Colegiul de Comunicare, pentru ca si aici, fiecare facultate are propriul stil de lucru. Asadar, ceea ce facem noi in facultate este exact ceea ce vom face pe viitor. Rapoarte pentru diferite companii in domeniul in care vom activa ( de pilda, Relatii Publice si Comunicare, in cazul meu), cercetare si posibilitatea de a face practica de munca si de a scrie despre asta, intr-un mod productiv, reflectiv. Alt avantaj este acela ca respectul pentru profesor nu se rezuma la “domnul” si “doamna”, la a veni la timp la ore sau de a fi altfel decat esti de obicei, mai respectuos, mai sobru. Se rezuma la a fi tu insusi,la a-ti arata calitatile, la a te lauda cu ele si la a fi productiv.
Cat despre notare, nu exista relatia profesor-elev, exista relatia profesor-biroul facultatii unde se depun asa zisele teme- rapoartele si eseurile, prezentarile. Acelea sunt scanate pentru a nu exista sanse de a fi materiale plagiate si, deci, asta iti ofera responsabilitate si independenta vis-à-vis de dependenta de internet. Cartile si biblioteca sunt sfinte, biblioteca este bine dotata si este imposibil sa nu faci fata, tinand cont de numarul de facilitati puse la dispozitie.
Cat de greu ti-a fost sa te adaptezi intr-o lume atat de europeana si cat de solicitante ti s-au parut cursurile?

Mi-a fost extrem de greu! Nu musai din cauza programului incarcat, insa nu e usor sa pleci singur la drum, sa fii singur, sa nu cunosti pe nimeni si sa incepi o viata noua la 18 ani. Cel putin nu atunci cand ai trait toata viata in Romania si ai fost educat sa locuiesti cu parintii pana la o varsta inaintata. M-am integrat insa foarte bine, evident, dupa ce am intampinat anumite dificultati in maniera de comunicare cu colegii mei. Ceea ce mi-a placut in mod deosebit este faptul ca toti colegii mei sunt egali, chiar daca marea lor majoritate sunt odraslele unor regizori si creatori de moda foarte celebri ( fiul lui Stanley Kubrick si fiica designer-ului Vivienne Westwood). Suntem priviti egal si nu se pune problema de favoruri, nu se pune problema ca ei, colegii mei, sa arate ca isi permit financiar anumite lucruri. Dimpotriva, este o moda sa o faci pe studentul sarac, sa mananci cat mai ieftin, sa cheltui cat mai putin in oras si sa porti haine vintage.
Academic vorbind, sistemul de invatamant e total diferit. Am plecat din Romania, unde am fost nevoita sa invat tot felul de lucruri mai mult sau mai putin folositoare, intr-o maniera complet ciudata si anume aceea de a invata pe de rost sau , mai frumos spus, de a asimila informatii fara a le pune in practica. Aici scriu foarte multe eseuri si rapoarte, fac cercetare si folosesc materialele nu pentru a le invata si a le tine minte ci pentru a sublinia niste idei si pentru a demonstra niste beneficii pentru domeniul respectiv.

Acum, luand in considerare intreaga ta experienta, gasesti diferente considerabile intre materialele despre studiul in strainatete prezentate in clasa a XII-a de diverse organizatii si ceea ce este de fapt?

Eu nu mi-am dorit niciodata sa plec afara. De aceea, nici nu am urmarit vreodata materialele prezentate de cate anumite organizatii sau la scoala. Ceea ce insa stiu este ca facultatile din afara care se promoveaza in Romania sunt de temut. Sunt convinsa ca multi dintre viitorii absolventi ai Colegiului Cuza au potential pentru universitati prestigioase din lume. Le recomand sa caute site-urile acelor facultati, sa discute prin telefon cu profesorii sau cu cei din cadrul resurselor umane, cei care se ocupa cu selectia si sa nu se lase inselati de ofertele promovate in Romania. Totodata, le recomand sa nu se bazeze pe burse si alte lucruri promise de catre aceste organizatii. Sa deschida bine ochii pentru ca sunt cheltuieli destul de mari si un job part time, indiferent cat de antrenant este, nu prea ajuta cu cheltuielile de baza: chirie, transport si mancare.
Cum crezi ca te-a influentat aceasta experienta? Te-a ajutat mai mult din punct de vedere academic sau personal?

M-a ajutat enorm de mult pe plan personal. Mi-a schimbat conceptiile de viata, am devenit cu mult mai responsabila, stiu ce inseamna sa muncesc si sa-mi castig singura banii de buzunar ( aici nu exista clasa sociala, chiar daca e tocmai tara unde se pune cel mai mult accent pe asta. Aici studentii , indiferent de cat de bogati sunt, muncesc part time in diferite locuri mai putin glamouroase pentru ca isi doresc independenta financiara, atat cat reusesc), am lasat in urma pretentiile de Galati, cele dobandite de la persoane care traiesc pe spatele lui mami si a lui tati si care nu-si doresc NICIODATA sa evolueze din punctul acesta de vedere. Aici nu exista asa ceva, este o rusine!
Apoi, academic vorbind, simt ca mi se ofera sansa sa ma exprim si sa-mi folsesc creativitatea, sa-mi demonstrez mie ca sunt sau nu capabila sa fac fata unui job in domeniul in care vreau sa activez. Cred ca asta inseamna UNIVERSITATE: sa realizezi daca esti sau nu bun in domeniul tau, sa fii pregatit PRACTIC pentru ceea ce vei face pe viitor si, evident, sa ai si larghetea sa te distrezi cu oameni capabili sa discute si despre un film, si despre o carte si despre chestii neinsemnate, oameni care sa te poata imbogati din toate punctele de vedere!
Cum definesti viata de studenta in Londra?

Cu suisuri si coborasuri, in primul rand! Dar extrem de motivanta! Cel mai mare beneficiu este acela ca te deschizi spre lume, ai sansa sa cunosti oameni diversi, din toate tarile globului, culturi diferite, mentalitati diferite! Stiu ca suna a cliseu, stiu ca asta spune toata lumea, dar chiar te imbogateste experienta asta! Eu cred in sistemul de invatamant din Romania, si la noi se face carte, poate ca nu peste tot, dar avem scoli de prestigiu, fara indoiala! Insa sansa de a te pierde in multime, de a vedea lucruri noi, oameni complet diferiti de tine inseamna mai mult decat absolvirea unor facultati de renume. Pentru ca, inainte de a fi PROFESIONIST e important sa fii un OM de calitate.

Este intr-adevar orientarea profesionala ulterioara facilitata de studiul intr-o universitate europeana?
Nu cred in asta! Cred ca fiecare om are sansa lui si cred in lucruri reale. De pilda, cei mai bogati oameni din lume sunt cei cu cele mai putine studii. Bill Gates este cel mai faimos student de la Harvard care a renunta, inca din primul an, la scoala. Iar exemplele sunt numeroase, nu numai in tarile Vestice sau Statele Unite ci , cu atat mai mult in Romania.
Evident ca o facultate Vestica iti ofera mai multe oportunitati, nu numai in Romania ci peste tot in lume. Insa asta nu te scuteste de efortul pe care trebuie sa-l depui apoi, de interviurile de angajare, de lipsa de experienta pe care o dobandesti apoi, FARA PLATA in ani buni, si de multe alte lucruri.
Esential este ca atunci cand faci alegerea sa mergi si sa studiezi undeva in afara Romaniei, sa o faci din pasiunea de a cunoaste si nu pornind de la ideea ca vei avea mai multe sanse sa-ti gasesti un job bine platit, cu multi 0 si, de preferat in Euro sau Lire Sterline. Daca simti ca ai o anumita conexiune cu tara unde vrei sa studiezi, daca iti place sa cunosti si esti deschis spre nou, cred ca studiul in afara e cel mai bun lucru pe care il poti face dupa absolvirea clasei a XII a.

Semnat: Denisa Sava


Merry Christmas from London!

Craciunul la Londra incepe inca din noiembrie. Lumini, aranjamente, la fiecare colt vezi cate-un Mos Craciun, cadouri, oameni cuprinsi de febra cumparaturilor, colegii mei cumpara inca de pe acum daruri pentru cei dragi, forfota, entuziasm si planuri, multe planuri!

Desi sunt in an final, desi stresul disertatiei nu-mi da pace, de cateva saptamani nu ma gandesc decat la sarbatori! Familia si cei pe care ii iubesc imi lipsesc enorm si nu ma gandesc decat la luna pe care o s-o petrec acasa! Am inceput cumparaturile inca de sambata, cele pentru mine. Pentru cei dragi, le-am facut deja de prin noiembrie. Stilul englezesc, imprumutam:).

Astazi a fost Sfantul Nicolae si, evident, am amenajat si eu coltisorul cu pantofi, am pus cadourile primite si cele pe care urmeaza sa le ofer. A fost un sentiment frumos, pacat ca au lipsit cei care urmeaza sa se bucure de ele. Dar nu-i nimic, vineri zbor spre casa. Si ar face bine, stimatii domni engleziti, sa nu inchida Heathrow! Pentru ca daca o fac, o sa plec pe jos, pana in Romania! Banuiesc ca de Craciun o sa ajung si eu, cu bine!:) Mai greu o sa fie cand o sa trec granita spre Romania. O sa las aici obiectele aparent valoroase, ca sa fiu sigura ca niciun prieten bine intentionat nu o sa se atinga de ele:).

Da, stiu, nu sunt atat de inspirata in seara asta! Am ajuns acasa, dupa o zi extrem de incarcata, am fost si la cumparaturi si nu va imaginati cat de greu este sa ai numai magazine in fata ochilor si sa faci alegerea corecta! De fapt, cred ca va imaginati! Si in Romania avem onoarea multor magazine dar majoritatea ofera calitate scazuta la pret ridicat. Asa ca le dau dreptate celor care spuneau, in anii cand locuiam permanent in Romania, ca e mai avantajos sa cumperi haine de undeva din afara tarii. Preturi bune, produse calitative, modele variate si design-uri care-ti permit sa te exprimi. In plus, ai garantia ca ceea ce porti nu va fi o uniforma!

O sa postez fotografii! Fotografii cu orasul luminat si pregatit de Craciun! Merry Christmas, London! Dar tot Romania-mi ofera un Craciun de neuitat, alaturi de cei pe care ii iubesc! Si pana la urma, asta conteaza cel mai mult!

Lola’s Cupcakes! My chosen cupcake!

The real cupcake!! Do not touch, indulge!:)

Lola’s cupcakes@TopShop

Iarna la Londra, part III

Mos Nicolae a fost darnic anul asta! Atat cu mine cat si cu cei dragi mie!

Oxford Street.

Selfridges.

Selfridges

My AMOR AMOR, MAC @Selfridges

From London, with Love! Merry Christmas!

Vintage@TopShop!

 

Romania, te iubesc!:(

Dupa ce am postat asta, am fost intrebata, pe Twitter,  daca vorbesc serios. Vorbesc mai mult decat serios! Iubesc Romania, iubesc oamenii din Romania ( sau aproape) si cele trei luni pe care le-am petrecut in tara m-au revigorat complet!

Am avut o vacanta de pomina! Mi-am revazut prietenii si am cunoscut oameni noi si speciali. Au fost si lucruri pozitive si lucruri negat

ive (de pilda, mi-a fost furat iPhone-ul si tare mi-e teama ca n-a fost furat de un necunoscut) dar m-am bucurat de ultima mea vacanta de vara, in calitate de student!

Am ajuns la Londra si nu sunt tocmai fericita! Toata lumea ma intreaba de ce urasc atat de mult orasul asta si de ce nu-mi place Anglia, per total! Pai, pot sa dau exemplu ziua de astazi: greva peste tot! Am ajuns acasa, abia dupa 4 ore de la aterizare, in conditiile in care as fi ajuns acasa, in maxim o ora si jumatate! Supermarket-ul e departe, a trebuit sa las bagajele, sa ies sa fac cumparaturi tocmai la mama naibii, telefonul s-a descarcat pana sa ajung aici, nu am reusit sa anunt oamenii care trebuiau anuntati ca am ajuns, etc, etc, etc! E drept ca toate bagajele erau  intacte ( chestie care nu prea se-ntampla prin Romania, locul unde-ti mai dispare cate-un iPhone, cate-un Blackberry, cate-un si cate-o…) dar pana la urma, neuronii sunt singurii care nu se refac. Iar Londra imi da de furca, mai ales intelectual!

Mi-e tare dor de Romania si de oamenii pe care i-am lasat in urma! Nu stiu daca era mai dureros sa-i vad pe cei dragi plecand sau sa plec eu si sa-i las acolo! Eu am simtit cum o bucata din sufletul meu s-a rupt! Si chiar daca suna patetic, o spun cu toata sinceritatea: E tare greu sa te desparti de ceea ce iubesti ! Uneori, ma gandesc ca numai mie mi se-ntampla asta! Cand totul merge bine si cand lucrurile se aranjeaza pe toate planurile, trebuie sa existe ceva care sa perturbe linistea din paradis! Pe de alta parte, ma gandesc ca daca viata mea ar fi fost, totusi, monotona, m-as fi plictisit teribil sau n-as fi reusit sa evoluez ca om!

Sunt obosita, sunt trista, sunt nervoasa si complet debusolata! Asa ca va spun noapte buna, pentru moment, si promit ca in perioada cat voi sta la Londra, voi updata mai des blog-ul! In Romania, timpul nu mi-a prea permis asta! O sa postez cateva poze facute vara asta, fotografii care-mi amintesc de momentele placute, alaturi de oamenii pe care ii iubesc! Lipseste o fotografie dar o s-o postez probabil dupa vacanta de iarna!:)

Cu Alex, nu te plictisesti niciodata!

80 Mile, Galati! Claudia, prietena mea, era undeva in spate!:)

John Digweed, cica! Nu stiu bine cine-i dar cand e rost de distractie, e!

Concert Proconsul- Galati! Mada si Alex, in fata, eu si Claudia, undeva prin spate! We still love James Alexandru Lascu!:)

I love my mom! Eu si tata nu suntem tocmai fotogenici!:)

Aveam o groaza de poze, salvate pe telefon! Nu am reusit sa le descarc si, pentru ca mi-a fost furat, am ramas fara ele! Amintirile din vacanta, insa, raman!

Si cum starea mea e destul de „black”, o sa postez si-o piesa pe care o iubesc si care se potriveste foarte bine cu Londra! E interpretata de tipologia femeii engleze si e la fel de gris precum orasul in sine si starea mea de spirit!:)

Doi ani de Londra…

Sunt in Romania si incerc sa ma bucur de o binemeritata vacanta de vara! Tocmai de asta, nu am mai postat de foarte multa vreme! Astazi o sa postez de trei ori ( “3” e numarul meu norocos”), sper sa nu para ciudat.

Daca anul trecut am scris cateva pagini bune despre experienta Londra, acum voi posta doar cateva fotografii. Anul viitor, dupa ce voi absolvi, va fi probabil mai potrivit sa scriu despre asta. Da, anul trecut voi absolvi si oscilez intre a ramane inca un an, pentru un Masterat sau a reveni in tara pentru job-ul viselor mele. Voi vedea si, cum spun americanii, I’ll keep you posted!

University of the Arts London-London College of Communication

Noro&Kim- designerii cu care lucrez- catwalk si expozitie- Wimbledon si Oxford Fashion Week

Random Pictures

Prieteni pe care i-am revazut in ultimele trei luni, obiecte dragi mie, surprize

Tobias, un prieten drag

John, un alt prieten foarte drag!

Cherry, cea mai buna prietena si prietenul ei, Rezo

Yummee!!!!! Jay face cele mai bune prajituri!

Prietenul meu Serginho mi-a daruit steagul Portugaliei! Momentul a fost potrivit: meciul Portugalia-Coreea de Nord-7-0.

Ceaiul meu preferat. De la Jay. Coreean 100%. Coreea de Sud, nu cea invinsa de Portugalia!:)

Viitorul meu, in viziunea lui Ewan, colegul meu de facultate.

Callie deseneaza prostii!:)

Parissa face cele mai bune cupcakes!

Imi place sa pictez. Pacat ca nu am talent!

Nu am putut sa rezist! I-am cumparat si ii ador!

Ceilalti pantofi din colectia „Anglomania”- Vivienne Westwood si Melissa

Cea mai buna mancare libaneza, recomandata de Cherry!